Transcriptul unei convorbiri, avind ca tema un proiect de lege al presei, desfasurata in cadrul emisiunii Criterii Politice, de la VTVGheorghe Smeoreanu: Buna seara doamnelor si domnilor. In aceasta seara, va cer permisiunea sa abordez o tema care ma intereseaza pe mine foarte mult, pe mine ca jurnalist, ca om care traieste de foarte multi ani din presa. In paranteza fie spus, citeodata sunt bucuros ca mi se intimpla asta, citeodata nu sunt bucuros. Am momente in care regret ca am ajuns ziarist, pentru ca nu m-am facut ziarist, si momente in care sunt foarte bucuros si mindru ca am aceasta meserie. Dati-mi voie, inainte de a va prezenta tema, sa va prezint invitatii din aceasta seara, de la stinga la dreapta, cum fac de obicei, ca sa nu se supere nimeni, cu toate ca cei doi invitati ai acestei seri nu sunt deloc suparaciosi: Domnul Adrian Busu de la PSD si domnul Liviu Popescu, jurnalist Agerpres, colegul meu. Va multumesc foarte mult ca ati venit.Adrian Busu: Buna seara, multumesc pentru invitatie.Liviu Popescu: Buna seara.Gheorghe Smeoreanu: Domnilor, as vrea sa vorbim despre o tema care pe mine ma pasioneaza foarte tare si pe care o consider foarte importanta pentru Rominia si anume reglementarea presei, legea presei, legea jurnalistului, a statutului jurnalistului. Se pune din nou, iata, pe tapet, spre bucuria mea, un asemenea subiect. Aici, parerile sunt impartite. Poate ati urmarit, domnul Cristian Tudor Popescu a zis ca o asemenea reglementare ar distruge si ce a mai ramas din presa romineasca, ar face foarte rau presei rominesti. Personal, am o alta opinie. Cred ca nicio meserie nu trebuie sa ramina nereglementata in societate. Pastrind intreaga libertate a presei si statutul jurnalistului trebuie sa aiba, dupa opinia mea, anumite reglementari. Eu mi-am propus sa discutam si cu citiva jurnalisti din judet, daca ne vor raspunde la telefon. Iata ne-a si raspuns domnul Silviu Popescu. Haideti sa stam intii de vorba cu dinsul! Buna seara, domnule Silviu Popescu!Silviu Popescu: Buna seara, buna seara! Gheorghe Smeoreanu: Domnule Silviu Popescu, astazi nu am mai patit nimic din cauza dumneavoastra, cel putin nu am eu la cunostinta sa imi mai fi facut dumneavoastra vreun rau… Silviu Popescu: …dar se va ivi, domnule Smeoreanu, se va ivi. Am uitat sa va spun aseara, ca fata de criticile dumneavoastra, adresate domnului Ion Cilea, comportamentul liberalilor Buican si Frincu seamana cu niste ode. Nu stiu daca ati observat.Gheorghe Smeoreanu: Eu l-am laudat pe domnul Cilea si sincer am spus ca, iata, dinsul nu a dat un asemenea ordin… Silviu Popescu: Sa il mai criticati pe domnul Cilea, atunci cind va face o gafa monumentala, asa cum a facut domnul Buican, pina atunci, iertati-ma, dar domnul Cilea e sfint. Nu a cerut interzicerea presei, sau interzicerea participarii unor jurnalisti la emisiuni, sau a unor membri ai PSD la emisiunile VTV.Gheorghe Smeoreanu: Da, este corect. Silviu Popescu: Va rog, astept orice intrebare.Gheorghe Smeoreanu: Intrebarea se refera la necesitatea, sau lipsa necesitatii reglementarii activitatii in presa. Știti ca domnul Ion Ghise a pus din nou pe tapet problema aceasta, a legii presei si voiam sa stiu ce opinie aveti. Silviu Popescu: Pai vedeti cum se leaga domnul Ghise de domnul Frincu? Sunt asa, legati cu catuse si amindoi leaga la zid libertatea presei. Domnii astia nu sunt in toate mintile. Va spun clar! Și liberalismul lor nu e nici macar ca socialismul fostilor membrii de propaganda ai Partidului Comunist Romin, care nu s-a gindit niciodata sa reglementeze libertatea presei atit de drastic cum vrea domnul Ghise. Gheorghe Smeoreanu: Aveti amanunte cu privire la proiectul de lege pe care il propune? In afara de treaba aia cu examenul psihologic la un an…Silviu Popescu: …pai, asta ar trebui sa faca ei politicienii, parlamentarii, inainte de orice. Acreditarea la fiecare 3 ani…astea sunt lucruri pe care nimeni in Europa nu le-a gindit si poate ca ne indreptam intr-adevar spre dictatura…Gheorghe Smeoreanu: Ati fost in Elvetia mai demult si ati avut acolo contacte cu lumea presei. Știu ca in Elvetia exista, totusi, o reglementare. Se elibereaza o carte de jurnalist, probabil in baza unui examen.Silviu Popescu: In baza unor competente, ca nu poate sa fie jurnalist un absolvent de 12 clase. Un om care nu a terminat decit 12 clase, nu are ce cauta intr-o presa normala, pentru ca starea lui de judecita, cultura lui, experienta lui intelectuala, nu sunt suficiente pentru a face pe moralistul. Gheorghe Smeoreanu: Pentru asta, nu e nevoie de examenul despre care vorbeste Ghise?Silviu Popescu: Domnule Smeoreanu, nu trebuie nimic. Trebuie sa existe bun simt, iar editorii nu trebuie sa fie promovati pe criterii politice sau pe criterii de apartenenta la grupuri mai mult sau mai putin oculte. A face presa, presupune devotiune si un act de bucurie spiritual, pe care putini oameni il stiu si il cunosc in totalitatea lui. Nimeni nu stie, de pilda, ca presa inseamna un sacrificiu distrugator de familii, de vieti, de cariere, de averi si ca este o pasiune mistuitoare. Cum sa reglementezi toate aceste lucruri? Cum sa reglementezi dorinta unui om de a-si sacrifica propria viata pentru a construi un canal de comunicare care sa fie pus in interesul comunitatii? Numai niste domni ca Ghise si Buican din PNL, sau de unde or fi ei, ca nu conteaza aici partidul, ar putea sa reglementeze ceva care nu e de reglementat. Cuvintul…ca vine de la Dumnezeu…Gheorghe Smeoreanu: Va dau un exemplu, domnule Popescu si putem avea parerile contradictorii aici. Eu cunosc o gazeta, care a fost intemeiata de un domn care a avut 5 condamnari penale pentru: inselaciune, furt, tentativa de omor, santaj… si asa mai departe si cu toate astea, a intemeiat o gazeta si a fost directorul ei multi ani de zile. Credeti ca este normal?Silviu Popescu: In ce tara era asta? In Rominia? Gheorghe Smeoreanu: Da, in Rominia.< b>Silviu Popescu: Nu este normal asa ceva, dar cum a ajuns domnul acela sa fie patron de gazeta?Gheorghe Smeoreanu: Pai,a facut rost de niste bani, prin metodele despre care v-am vorbit, a mers la Registrul Comertului, a inregistrat o firma si a tiparit o gazeta. Silviu Popescu: Pai, in Codul Penal nu sunt specificate aceste lucruri. Daca esti condamnat penal sau ai fost arestat pentru santaj sau pentru deturnare de fonduri, nu poti sa mai ai dreptul de a mai intemeia o institutie cum este un ziar. Lucrurile astea ar trebui oprite la Registrul Comertului. Gheorghe Smeoreanu: Pai, ascultati-ma putin, e posibil sa faca un individ in felul urmator: sa inregistreze firma pe numele copilului, ca sa nu zic al nevestei, sa nu creada cineva ca bat vreun apropos, pe numele copilului si el sa se autodeclare director, sa scrie pe frontispiciu, cum scria la gazeta de care va vorbesc, director, nu-l impiedica nimeni sa scrie acolo director.Silviu Popescu: Asa…Gheorghe Smeoreanu: …si cu toate astea, el fusese condamnat inclusiv pentru santaj… Vi se pare normal?Silviu Popescu: Domnul Smeoreanu, in societati normale, problema asta nu se pune.Gheorghe Smeoreanu: Corect!Silviu Popescu: Numai in societati defecte si macinate, putrede, cum este societatea in care traim noi, aceste prevederi absurde si precautiuni absurde se pun. In societatile actuale, nimeni nu ar trebui sa intre in contact cu ziarul unui tip, cum spuneti dumneavoastra, care a facut aceste delicte. Gheorghe Smeoreanu: Bun, dar, iata, se intimpla in Rominia! Silviu Popescu: Pai, stiti de ce se intimpla in Rominia?! Pentru ca in ultimii 20 de ani, s-a distrus Societatea Civila si s-a distrus firescul vietii. Nu mai sunt respectate regulile normale ale convietuirii si apostoli dintre acestia, care au facut aceste tipuri de crime, sunt sanctificati. Ma uit la ziarele vilcene, noi avem, o adunare de indivizi, care sunt sanctificati zi de zi si despre care ni se spune ca sunt nevinovati. Pai, statul romin cind a condamnat pe cineva si justitia cind a pus o eticheta pe fruntea aceluia, acela care continua sa spele picioarele unui infractor face o infractiune grava asupra comunitatii in care traieste, asupra bunului-simt, asupra moralitatii si asupra a ceea ce credeti dumneavoastra ca e mai sfint… Gheorghe Smeoreanu: Domnule Popescu si in America au fost cazuri de oameni condamnati, care au stat 40 de ani in puscarie si s-a dovedit ca au fost nevinovati pina la urma! Silviu Popescu: Domnule Smeoreanu, haideti sa nu invocati America, pentru ca in America este ordine si disciplina. Gheorghe Smeoreanu: Dar si in Rominia, acum vreo doi ani, a iesit unul care a facut 20 de ani de pirnaie degeaba si acum a murit, in urma cu doua, trei luni. Silviu Popescu: Vreau sa va spun ceva, in America, presa face parte din sistemul de aparare al natiunii americane, e sistemul imunitar al poporului, al natiunii americane, nu se poate compara cu devalmasia din Rominia. Nu intra in presa americana un nimeni, oricit de bun ar fi si oricite studii ar avea, daca el, nu….dati-mi voie sa va spun ca stiu despre ce vorbesc… Gheorghe Smeoreanu: E in regula! Spuneti-mi, in Elvetia, cartea aceea de jurnalist, care se da pentru libera practica a acestei meserii, in ce baza se da, in baza unui dosar, a unui curriculum? Silviu Popescu: Nu stiu. Eu cind am intrat in presa elvetiana, a fost un act de bunavointa a unui editor de presa elvetian din regiunea Newshatele si nimeni nu mi-a cerut nicio carte de jurnalist. Este o actiune absolut normala pe care oamenii, editorii o fac, pentru ca sa permita publicarea unor materiale ale unor ziaristi care nu apartin comunitatii respective. Mi-au dat o astfel de carte de jurnalist temporara, dar asta nu a insemnat nimic, nimic altceva decit ca am muncit citeva luni, am scris citeva zeci de pagini, in ziarul respectiv, ca sunt si astazi pe net si mi-au dat speranta ca libertatea e singurul element care guverneaza presa de aici sau de aiurea. Gheorghe Smeoreanu: Bun, o ultima intrebare, sau o ultima situatie pe care v-o supun atentiei: Se intampla sa mearga la conferintele de presa ale unor primari, sefi de institutii, prefecti, oameni care sunt jurnalisti doar pentru ca s-au dus si au intrat pe usa unei redactii, eventual nici nu au acolo acte in regula, se duc fara acreditare, vi se pare normal? Silviu Popescu: Nu! Imi asum aceasta greseala in numele tuturor editorilor vilceni. Și eu am facut aceste greseli cum le-au facut cu totii. Nu este vina jurnalistilor ca se duc acolo fara acreditatare, sau ca se duc acolo nepregatiti sa puna intrebari si sa obtina raspunsuri. Este vina neimplicarii editorilor si a patronilor de presa, care nu respecta nici ei, prerogativele pe are le au, in calitatile pe care le au, cum de altfel este si vina institutiilor, care nu cer publicatiilor acreditarile unor jurnalisti, pentru ca nu au curaj si nu respecta normele. In cartea pe care am scris-o eu ” Jurnalismul pentru idioti” sunt descrise pe larg toate aceste aspecte si vinile impartite ale editorilor si al institutiilor. Dispretul pe care institutiile il au, fie ele de stat, fie ele private, fata de media, genereaza comportamente pe masura agresive, neprofesioniste ale editorilor. In loc sa avem o antanta si o colaborare intre tot ce inseamna institutie si tot ce inseamna jurnalism si institutie de presa in general, avem un lasa-ma sa te las, o mediocritate, si… Gheorghe Smeoreanu: …si o hartuiala continua… Silviu Popescu: … si care nu serveste nici comunitatii, nici natiunii, nici statului, nu serveste nimanui! Gheorghe Smeoreanu: Bun, in concluzie, sunteti contra oricarei reglementari? Silviu Popescu: In concluzie, domnule Smeoreanu, presa ca si mai toate actiunile pe care le facem noi in societate, trebuie sa se bazeze pe alte principii, decit niste principii normate de niste domni, cum ar fi domnul Ghise si ele sunt acelea pe care le stim, ele sunt prezente in „Tatal Nostru”, in cei 7 ani de acasa, sunt prezente in anii nostri de scoala, in bunul nostru simt, sunt prezente in tot ceea ce inseamna respect, compasiune, si de ce nu, empatie fata de celalalt. Gheorghe Smeoreanu: Foarte frumos ce spuneti, dar daca ar fi sa ne bizuim meseria pe rugaciuni ar trebui sa inchidem, pentru ca pe lumea cealalta, Dumnezeu judeca, ziaristii ce sens are sa mai judece? Silviu Popescu: Jurnalistii intr-adevar nu au voie sa judece, pentru ca ei au voie sa isi spuna o parere, si ei sunt oameni care pot gresi. Una dintre cele mai frumoase rugaciuni ortodoxe, este „Rugaciunea inimii”, care spune: miluieste-ma pe mine, Doamne, pacatosul! Gheorghe Smeoreanu: Sigur, dar sfintul Grigorie nu a facut presa, domnule Popescu. Silviu Popescu: Domnule Smeoreanu, nu ne-am nascut noi primii, inaintea nostra au trait si au murit altii care au construit baze de valori. Gheorghe Smeoreanu: Este senzational ce spuneti, numai ca eu, imi aduc aminte, numai despre mine, citeva tablete de-ale dumneavoastra care imi dau fiori, nu?! Sunteti un gazetar foarte acid. Silviu Popescu: Asta nu inseamna ca eu sunt sfint si ca nu trebuie sa scriu dupa fiecare, sa spun dupa fiecare articol scris, „Rugaciunea inimii”.Gheorghe Smeoreanu: Dar de ce nu ati spus „Rugaciunea inimii”, in loc sa scrieti acel articol? Silviu Popescu: Pentru ca in orice articol, ziaristul nu pune doar, patima sau cruzime, pune si adevar,….. si adevarul pe care il simte el, pe care il traieste el, pe care il transmite acelora pentru care scrie, este o farima din adevarul intregii comunitati. Și daca doctorii sunt necesari, daca politistii sunt necesari, daca managerii generali sunt necesari, daca procurorii DNA sunt necesari, sau cine vreti dumneavoastra, sa stiti ca intr-o societate, presa si jurnalistii sunt la fel de necesari, toti fac parte din acelasi concert, in care fiecare se acordeaza pe nevoile celuilalt ca sa produca o simfonie. Gheorghe Smeoreanu: Va multumesc foarte mult! Ati vorbit foarte frumos! Silviu Popescu: Toti cei care cred ca simfonia asta se scrie de catre niste parlamentari, se inseala. Gheorghe Smeoreanu: Sunteti foarte inspirat cind vorbiti la VTV, domnule Popescu. Vorbiti foarte frumos si cu miez, chiar daca nu va impartasesc, in seara asta, toate opiniile. Silviu Popescu: Nici nu trebuie, domnule Smeoreanu, si sa stiti ca sunt ca un jucator, de divizie B, care joaca intr-o competitie, intr-o liga europeana, dar depinde si cu cine joci… Gheorghe Smeoreanu: Va multumesc foarte mult! Silviu Popescu: Și eu. Gheorghe Smeoreanu: O seara placuta va doresc! Silviu Popescu: Toate cele bune! Gheorghe Smeoreanu: O sa mai stam de vorba si cu alti jurnalisti si oameni politici. Imi cer scuze fata de invitatii mei, aceata convorbire mi-a placut si domnul Popescu a spus niste lucruri profunde. Haideti sa comentam tema si sa plecam in discutie de la ceea ce a spus domnul Silviu Popescu. Va rog! Adrian Busu: In primul rind, ca sa folosesc un termen juridic, achesez intru totul la ceea ce a spun domnul Silviu Popescu, mai ales la ideea in care a spus ca presa in America face parte din sistemul de aparare al unei natiuni. In mod normal si in Rominia ar trebui sa se intimple la fel, numai ca noi, din pacate, avem un proverb „cum e turcu si pistolul”, la asa societate asa si presa, si media in general. Gheorghe Smeoreanu: Asa si clasa politica. Adrian Busu: Și clasa politica, ca de aici se da tonul. Initiativa domnului senator Ghise, sicer sa fiu, pica intr-un moment total aiurea. O asemenea reglementare nu se face intr-un moment de criza, cind lumea e extrem de iritata si cind presa, cea de-a patra putere in stat, sincer sa fiu, rezista eroic pe baricade si poate e singura care mai arata tot ce se intimpla rau in aceasta tara. Gheorghe Smeoreanu: N-ar disparea presa? Adrian Busu: Nu e vorba de disparitie, domnule Smeoreanu, dar vedeti dumneavoastra si informatia care a aparut pe canalele media, este, in momentul de fata, insuficienta. Noi ne putem da cu parerea, vizavi de ideea generala a initiativei, domnului senator Ghise. Nu cunoastem, in definitiv, tot substratul, toata propunerea dinsului, dar reglementarea la presa, din punctul meu de vedere, ar trebui sa vina, la calitatea oamenilor care lucreaza in mass media. A avut dreptate domnul Silviu Popescu ca atunci cind trimiti la o conferinta de presa, oameni nepregatiti si prin nepregatiti nu ma refer ca nu stiu sa scrie citeva cuvinte pe foaia de hirtie, ci sa aiba cunostiintele generale din domeniul unde se duc sa intrebe, atunci presa isi rateaza obiectivele. Gheorghe Smeoreanu: Și ce e de facut?! Haideti sa vedem ce spune si colegul nostru, Liviu Popescu si apoi va voi prezenta citeva situatii concrete, sa vedem cum analizam. Va rog! Liviu Popescu: Proiectul lui Ghise, astazi, a fost oricum anulat de Crin Antonescu, la Tulcea. Pentru Ghise e interesant, si nu e rau deloc. Bun, spunea domnul Popescu, apropos de presa din America, daca ar fi trait in Rominia, Bob Boodwor si Carl Burschitein erau cei mai bogati ziaristi, iar Nixon era presedinte in continuare. Asta e clar! Gheorghe Smeoreanu: Corect! Luau banul si taceau din gura. Liviu Popescu: Erau, nu Pulizzer, erau, poate, cei mai bogati, aveau trusturi de presa acuma, aveau televiziuni create si erau proguvernamentali. Clar, din cauza asta sau, ma rog, gratie acestei parabole trebuie o reglementare in presa. Nu de politicieni facuta, poate o legea a presei la care sa se faca o masa rotunda, cu editori de presa, cu jurnalisti, hai sa facem ceva, ca nu e bine sa fie un sudor ziarist pina la urma, croitoreasa nu are ce cauta la o conferinta de presa… Gheorghe Smeoreanu: Pai, vedeti…Dar iata ca de 20 de ani breasla nu face, nu propune acest lucru, pentru ca breasla nu e unitara, oamenii din breasla nu se inteleg intre ei. Liviu Popescu: Pai, nu propune… Mimi, care a facut la privata, trei ani de Bologna, vine si e ziarista, iar politicianul in niciun caz nu o sa-i spuna niciodata ziaristului, ba, nu o trimite p-asta, ca ala nu stie cum e Mimi si miine e atacat, el, in ziar. Aici e, pe undeva. Adevarul e ca, ce spunea domnul Popescu cu Biblia in mina, sunt poezii. E poezie foarte frumoasa, a fost la Dan Puric aseara si probabil a ramas incintat. Gheorghe Smeoreanu: Sa spunem ”Rugaciunea inimii”, a zis inainte de a scrie un articol, ceea ce este senzational. Liviu Popescu: Domnule Smeoreanu, noi nu furam sau noi nu violam sau nu mintim, nu din cauza de frica de Biblie, ci din cauza fricii de catuse, de sistem de coircitie, nu de Biblie. Gheorghe Smeoreanu: Ce mi se intimpla mie, e urmatorul lucru. Nu mai pot solicita niste documente, sa spunem la care as avea acces, in baza liberului acces la informatii, pentru ca ideea de jurnalism s-a compromis. Au cerut atit de multi, atitea date si le-au tratat in maniera atit de gresita, incit nimeni nu te mai ia in serios. Nimeni nu mai ia in serios o conferinta de presa, foarte sincer va spun, o conferinta de presa s-a transformat intr-un fel de cenaclu. Liviu Popescu: 3 sferturi sunt grefieri, 3 sferturi din jurnalistii prezenti, sunt grefieri. Gheorghe Smeoreanu: Ati participat, domnule Busu, la o conferinta de presa la dumneavoastra la partid? Adrian Busu: La destule, domnule Smeoreanu. Am participat si la PSD si inainte, incepind cu 90 incoace, am vazut destule conferinte de presa. Gheorghe Smeoreanu: Ati vazut ce se intimpla? Jurnalistii nu pun o intrebare, sa astepte raspunsul si sa-l consemneze a doua zi in ziar. Ziaristii fac comentarii, cel putin aici in zona. Și in zona Argesului se intimpla la fel. Nu se margineste sa-si faca meseria, el vrea sa se certe cu omul politic, acolo, in direct…. si omul politic se cearta cu ziaristul in direct. Asta din cauza unei lipse de profesionalism ingrozitoare. Nu se intelege faptul ca la o conferinta de presa, pui o intrebare, inregistrezi raspunsul si…. la revedere, te multumesti cu asta, …… si-l critici pe ala de a raspuns, in gazeta ta, sau la televizor. Adrian Busu: Corect, domnule Smeoreanu, asta inseamna profesionalism, dar profesionalismul trebuie tratat din ambele parti, daca ne referim la conferintele de presa. Daca politicianul este agasat de comentariile unui jurnalist, a doua oara nu ii mai accepta acreditarea la conferinta de presa… Gheorghe Smeoreanu: Ce acreditare? Liviu Popescu: Ce e aia acreditare?! Adrian Busu: Acreditarile de presa ar trebui sa existe, din respect, atit al politicienilor catre presa, cit si de la presa catre politicieni. Gheorghe Smeoreanu: Exceptional! Vom incerca sa vorbim, daca-l prindem, cu prefectul de Vilcea. Va spun ca prefectul de Vilcea a incercat ideea asta, sa impuna niste acreditati si a fost jucat in picioare de gazete imediat si am impresia ca a renuntat la idée. Nu cred ca a avut atita tarie, incit sa mearga mai departe. Domnule Adrian Busu, pe dumneavoastra va intreb mai intii, pentru ca va vad mai sceptic. Spuneti-mi, ce ar fi rau in urmatoarea ipoteza, in urmatorul scenariu: A zis Ion Ghise ca la trei ani, un ziarist ar trebui sa fie reatestat, in proiectul pe care l-a primit de la un ONG. Reatestat pe urmatoarele directii: sa se dovedeasca ca nu a avut o condamnare penala in perioada asta, specifica totusi, sa fie anumite lucruri care sa fie incompatibile cu meseria de jurnalist cum ar fi o condamnare pentru santaj, pentru luare de mita si altele mai grave, nu stiu, daca ala a fost functionar public si a luat mita sa nu poata sa fie jurnalist. De asemenea, a vorbit despre un control psihologic, o data la un an, ceea ce, sigur, pare cam ironic la adresa jurnalistilor, dar mie nu mi se pare asa un lucru iesit din comun. Care ar fi problema? Iar atestatul initial, de jurnalist, sa se dea in baza urmatoarelor documente: o diploma de absolvire a unei facultati daca ar fi dupa mine, as fi trecut sa fi avut si minim 7 la romina la liceu, la bacalaureat, ca daca a avut sub 7 la limba romina, e clar ca scrie „miau”, ca pisica dupa aceea: o relativa cunoastere generala a istoriei, a geografiei si a economiei, fara de care parca spui baliverne cit de cit o pregatire in sensul asta o copie dupa cazier si cam atit. Ce ar fi rau in povestea asta, daca s-ar elibera o carte de jurnalist unuia, in urma unui minim examen de genul acesta? Ce ar fi rau?Adrian Busu: Asta nu e de fapt o examinare. Este vorba despre un cumul de conditii care trebuie indeplinite. Este ca la noi, la Colegiul Medicilor, cind anual reatestam dreptul de libera practica a medicului, in baza asigurarii de malpraxis. Ceva de genul asta vrea si domnul Ghise sa introduca pentru ziaristi. Gheorghe Smeoreanu: De ce nu? Adrian Busu: Este perfect adevarat, mai ales in ceea ce priveste cazierul judiciar. In timp ce va ascultam, credeam ca veti mentiona si o condamnare pentru delictul de presa. Delictul de presa, deocamdata, in jurisdictia romineasca nu prea este foarte bine definit. Infractiunile de calomnie si insulta prin presa, nu vor mai exista in noul Cod Penal … si atunci ramine intrebarea: daca este aceasta terminologie, de delict de presa, normala sau nu este. Asta in ideea reatestarii jurnalistilor, asa cum spune proiectul domnului senator Ghise. Din punctul meu de vedere, sunt lucruri normale, dar ele nu trebuie privite singular. Daca se introduce aceasta reatestare, ca asta este termenul, atunci este clar ca profesia dumneavoastra, de jurnalisti, intra in niste canoane de actiune. Pina acum, sa fim seriosi, a existat un fel de legea junglei: rezista pe piata cel care este mai interesant. Gheorghe Smeoreanu: Pai da, dar in jungla iti mai da cineva si in cap… Adrian Busu: Vinatorul. Gheorghe Smeoreanu: …jungla asta presupune multe lucruri. Nu putem merge pe un principiu Darwinist asa… si in 100 de ani sa se limpezeasca apele in presa. Presa a facut mult bine tarii. Eu sunt convins ca daca nu exista presa, cred ca se furau si privighetorile de pe cer …… dar a facut si mult rau tarii. Mult, destul de mult… Adrian Busu: Corect, dar inca o data repet! Presa a urmat indeaproape evolutia sau involutia clasei politice. Semnatura: