Exista la Rm. Vilcea un tip de vreo 35 de ani, inalt, frumos, cu o carisma de gladiator adorat de matroane, curajos pina la fanatism, dispus (asa lasa impresia) sa aseze propriile principii deasupra tuturor intereselor personale. Admirabil ins, locvace precum Savonarola, intransigent ca Marat si, ati ghicit, ziarist precum acesta.Domnul despre care vorbesc se numeste Bogdan Popescu si face furori la un post de televiziune, perorind impotriva primarului arestat. As spune ca dl Popescu blameaza atit de bine, incit dovedeste ca poseda o adevarata vocatie a acuzarii, de parca ar fi direct descendent din anticul Meletos, reclamantul lui Socrate, ale carui cuvinte mie unuia imi zumzaie permanent in urechi ascultindu-l pe tinarul in cauza: „Eu, Meletos, fiul lui Meletos, din dema Pitthea, acuz sub juramint pe Socrate, fiul lui Sophroniscos, din dema Alopex. Socrate se face vinovat de crima de a nu recunoaste zeii recunoscuti de cetate si de a introduce divinitati noi; in plus, se face vinovat de coruperea tinerilor. Pedeapsa ceruta: moartea”.Rationamentul d-lui Popescu este pe cit de dur, pe atit de logic. Din moment ce Inalta Curte de Casatie si Justitie l-a condamnat pe primarul Mircia Gutau la inchisoare printr-o hotarire definitiva si executorie, toata lumea trebuie sa respecte sentinta, sa se abtina de la comentarii care ar dauna Justitiei si sa-si vada de treaba. Avem un sistem juridic ierarhizat, iar faptul ca doua instante anterioare l-au declarat pe Gutau nevinovat nu are nicio relevanta, orice discutie pe aceasta tema comportind riscul sa relativizeze puterea judecatoreasca. Nici macar faptul ca instanta suprema s-a pronuntat in structura de 2/1 nu poate constitui vreun motiv de disputa, deoarece Legea prevede o asemenea posibilitate. Legea este sfinta, hotaririle date in numele ei sunt in toate cazurile de necontestat, fiindca altminteri am aluneca spre anarhie si anomie. „Fiat justitia et pereat mundus”.Ah, cit il invidiez pentru siguranta de sine pe tinarul Bogdan Popescu ! As spune ca regret a nu fi inzestrat cu o asemenea judecata de otel care mi-ar asigura un somn profund si odihnitor. Ba, din contra, eu unul am somnul superficial si straveziu de cind cu arestarea lui Gutau. Cel despre care scriu precis doarme bine, ceea ce e o virtute a celor impacati cu propria constiinta. Constiinta mea e, vai mie, incarcata de cind am aflat ce s-a petrecut cu sarmanul primar al Rimnicului Vilcii. Pe de o parte, sunt tentat sa gindesc asemenea impetuosului Bogdan Popescu si, dupa o partida de cugetare zdravana cu privire la imanenta actului justitiar, sa pun capul pe perna si sa adorm bustean. Pe de alta parte, ma gindesc unde oare scria Platon ca legea nu este infailibila si nu trebuie sa prevaleze asupra cunoasterii vii. Nu-mi aduc aminte unde, n-am timp sa caut, dar parca e ceva profund in aceasta chestiune. Ori Aristotel, oare ce zicea? Parca…parca spunea undeva ca legile si principiile nu emana din ordinea naturala a lumii, nu sunt intangibile, ca organizarea sociala tine de oameni, de psihologia lor, ca mersul politicii e dependent de o miscare neincetata. Ce greu e sa fii „zoon politikon” !Respect Justitia in sensul practic si ma supun civic oricarei decizii a ei. Spre deosebire de teribilul Bogdan Popescu, nu imi fac insa idol dintr-o hotarire judecatoreasca ce mi se pare suspecta si, de altminteri, din nicio hotarire a omului. Nu zicea Sf.Ioan Damaschinul sa nu ne facem idol, nici macar din Sfinta Scriptura ? Ce e in ceruri nu poate avea un corespondent identic pe pamint, eu unul cred in aceasta idee si indraznesc sa ma gindesc citeodata la ea, chiar si in fata unor situatii concrete. Mai cred ca omului i se poate ierta ca este fanatic in aparare si nu i se poate admite sa fie fanatic in acuzare. Acuzarea presupune intotdeauna circumstantierea care o „inmoaie”, pe cind apararea cuprinde intotdeauna in ea simburele iertarii crestine.Nu vreau sa fiu insa, la rindul meu, acuzat ca speculez. Am scris acest articol pentru a spune ca ziaristul inchizitor isi tradeaza, uneori fara sa vrea, meseria. Poate in nicio alta situatie nu se plica mai bine decit lui Torquemada-cu-condei ideea ca drumul spre iad e pavat cu intentii bune. Jurnalistul justitiar risca permanent sa fie interogat asupra lacunelor de informatie, de judecata, de cultura, chiar si asupra golurilor de umanitate. Intre a fi just si a fi justitiar este aceeasi diferenta ca intre a fi orgolios si a fi vanitos.Un dram de indoiala, cit un fir de praf, ne salveaza, ca ziaristi, de pacatul justitiarismului. Si nu am cum sa nu o spun negru pe alb cel mai bun drum spre gasirea bobului de indoiala e cititul acelor carti bune fara de care poti fi ziarist in sensul slab, niciodata in sensul tare.Pentru talentatul Bogdan Popescu din Rm. Valcea, un drum la biblioteca ar putea fi, pe termen lung, mai profitabil decit inca o documentare la Politie sau la Parchet.