L-am suparat din nou pe domnul Petre Tanasoaica, lucru care, marturisesc, nu mi-a stat in intentie, si m-am ales cu o admonestare din partea domniei sale, pe care o puteti citi, daca va intereseaza, la articolul Adrian Paunescu si izmenele lui Tanasoaica. Eu ii recomandam sa-si verifice textele inainte de a le da bun de tipar, iar domnia sa ma acuza acum ca scriu minciuni, dar comite o noua (mica) greseala, la care voi reveni mai la vale. Asadar, domnul Tanasoaica imi raspunde: „Si nu cred ca ati ucenicit pe langa Adrian Paunescu; el niciodata n-ar fi titrat vreun text in care sa faca referire la izmenele mele, nici macar in sens metaforic. El avea pentru mine o admiratie pe care si-a facut-o de mai multe ori publica. Si m-a onorat cu asta. Pentru cine ma stie de-adevaratelea, titlul dumneavoastra este o palma pe care vi-o dati singur. Pacat”.Adevarul este, domnule Tanasoaica, ca nu am ucenicit pe linga Adrian Paunescu. La vremea cind am inceput sa lucrez cu el, terminasem demult ucenicia, si intr-ale limbii romine, si intr-ale presei, pentru ca eu, spre deosebire de altii, mi-am terminat studiile in tinerete, la 24 de ani, si aveam deja 13 ani de presa in spate. La vremea aia, domnule Tanasoaica, in 2007, Adrian Paunescu avea nevoie de oameni care sa stie sa faca, nu de ucenici pe care sa-i invete el cum sa faca.Aici aveti dreptate, nu am fost ucenicul poetului, dar gresiti, daca va indoiti de colaborarea mea cu Adrian Paunescu, pentru care exista probe.Iata, domnule Tanasoaica, un fragment dintr-un interviu cu Adrian Paunescu, publicat in revista Tango:”Si atunci eu trebuie sa stau pana la 8 dimineata, n-am bani pentru corectura, n-am bani pentru redactie si sta biata Violina, fiinta care a invatat gazetarie de la mine si are un rol exceptional in construirea revistei, strange materialele, scrie ea insasi, face interviuri, bate diacriticele textelor celorlalti, ale celor care-mi trimit texte fara diacritice, si atunci stau cu Mircea Margarit, un barbat cu mult gust, un om extraordinar din Pitesti, lucram pe internet, si-asa fac eu publicatia.Interviul integral la adresa http://www.revistatango. ro/adrian_paunescu_nu_stiu_nici_azi_ce_este_poezia-352.htmlEste exact ce va spuneam, in articolul cu izmenele.Si, ca sa va lamuriti deplin, dincolo de orice indoiala, urmati acest link:http://www.flacaraluiadrianpaunescu.ro/redactia.php.As putea sa va arat si caseta tehnica a revistei, dar poate m-ati acuza ca am smecherit-o eu, Puteti, insa, cumpara orice numar al revistei si gasiti acolo, tiparita, dovada.Acum spuneti ca Paunescu nu s-ar fi legat niciodata de izmenele dvs., pentru ca va admira. Eu zic ca nici nu a auzit vreodata de dvs. si cu atit mai putin de izmenele dvs. si ca va laudati, profitind de faptul ca poetul a murit si nu are cum sa va contrazica. Ca sa ne lamurim, va invit sa faceti publice dovezile admiratiei pe care v-o purta Adrian Paunescu, asa cum am facut si eu publice dovezile colaborarii mele cu el.In legatura cu titlul ala cu izmenele, cred ca v-ati suparat degeaba. Cititorii Criteriilor sint cel putin la fel de inteligenti ca noi, astia care scriem, si nu cred ca vreunul dintre ei s-a gindit la izmenele dvs., alea din dulap, despre care nici nu stiu daca exista.Asa cum am explicat clar, era o aluzie la vorba aia, Sa nu dai izmene pe calator, metafora al carei sens va este, sper, cunoscut.Desi nu inteleg ce poate fi jignitor intr-o pereche de izmene, am gasit un titlu care sper sa fie mai pe masura gusturilor dvs. vestimentare. In sfirsit, sa lamurim si problema acelei (mici) greseli de care pomeneam la inceput.Domnul Tanasoaica scrie asa:”este o palma pe care vi-o dati singur”Eu as zice ca forma corecta, literara, este v-o dati, dar nu mai insist, ca iar se supara domnul Tanasoaica pe mine si iar imi trimite vreun comentariu cu (mici) greseli, lucru care ar fi tot un fel de palma pe care si-o da singur!