Foarte eleganta in felul ei disputa dintre Petre Tanasoaica si Olivia Circiu cu privire la pictorul Gheorghe Dican. Ma voi amesteca si eu putin in discutie, cu toate ca nu am nici competenta dlui Tanasoaica in ale artei plastice, nici verva dnei Circiu in vestejirea celor care risipesc banul public. Imi voi da numai cu parerea,fara pretentia de a formula verdicte.Mai intii, voi preciza ca o inteleg pe Olivia Circiu atunci cind spune ca se cheltuiesc cam multi bani de la Primarie pe mina presedintelui UAP Vilcea Gheorghe Dican. Cred insa ca ziarista de la „Vocea Vilcii” vrea sa spuna ceva mai mult si anume ca nu sumele decontate, in sinea lor, ar fi problema, ci faptul ca Gheorghe Dican insusi nu face prea multe parale ca artist plastic. Ma rog, eu unul asta am inteles…La rindul sau, dl Tanasoaica il apara pe Dican si precizeaza ca pe acest pictor nu ar trebui sa il judece ziaristi fara competente in analiza artelor plastice si a creatiilor culturale in general. Cum ar veni, Olivia Circiu nu trebuie sa isi dea cu presupusul deoarece nu se pricepe la pictura.M-as baga si eu, cum spuneam, in acest punct al discutiei. Ceea ce spune dna Circiu mi se pare corect, adica Gheorghe Dican pare cam plictisitor si, ca s-o spunem pe-a dreapta, lipsit de talent, in pofida faptului ca detine de decenii bune statutul de primul pictor al Vilcii, ca sa ma exprim asa. Ei bine, pe aici ar fi problema si anume ca tablourile lui Dican, expuse pe unde vrei si unde nu vrei, nu sunt de tinut neaparat in sufragerie, ci pe undeva prin debara, daca nu chiar in garaj. Ma rog, eu unul asa as proceda in cazul in care as fi fericitul posesor al unei picturi semnate Dican.Scriind in „Rominia literara” despre acest pictor, Petre Tanasoaica se acopera din start cu un citat bine ales din Pablo Picasso:”Pina la 16 ani am invatat sa pictez ca Rafael, iar de atunci fac eforturi sa pictez ca un copil”. Ati inteles unde bate criticul de arta si anume la faptul ca Gheorghe Dican ar putea picta „ca Rafael”, dar face eforturi sa picteze „ca un copil”. Cu maiestrie, criticul ne explica si cum stau lucrurile cu mesajul artistic al tablourilor lui Dican:” Gheorghe Dican este un om al peisajului inainte de toate, al dealurilor intre care si-a petrecut copilaria, al satelor cu casele pierdute prin vai. N-o sa regasiti niciodata desene explicite ale acestor locuri, ci doar pete de culoare ce abstractizeaza peisajul. Imaginati-va ca treceti cu o viteza uluitoare prin spatiile despre care am vorbit mai sus si aveti in mina un aparat de filmat foarte sensibil, care inregistreaza totul. Decupajele din filmul facut de acesta nu vor pastra decit secvente marite aproape absurd, ceea ce ramine pe pinza lui Dican, plus temperamentul sau foarte cald, de cele mai multe ori fierbinte de-a binelea.”QED pare a ne spune dl Petre Tanasoaica, nu gasiti la Dican „desene explicite”, in schimb va puteti imbata privirea cu „pete de culoare ce abstractizeaza peisajul”. Vorba este ca ne cam imbatam cu apa rece, fiindca petele de culoare par cam aiurea puse pe pinza, iar peisajul ramine in mintea si sufletul artistului si nu ajunge la privitor. In plus, Dican se pastiseaza de multa vreme, de unde si impresia mea ca nespecialist ca ar trebui sa schimbe kalimera.Sa revenim un pic la citatul care, ne asigura dl Tanasoaica, e din Picasso. Nimeni nu ii poate cere lui Gheorghe Dican sa fie Picasso, motiv pentru care pictorul vilcean ar trebui sa coboare macar un pic la nivelul lui Rafael. Am glumit , desigur, dorind sa spun ca Dican pare capabil sa picteze dramatica confruntare gnoseologica cu privire la cine a fost mai intii, oul sau gaina, in schimb nu poate, pina la proba contrarie, sa picteze gaina. Sau, ma rog, nu vedem noi gaina din cauza oului, ori nu stiu cum sa ma mai exprim.Dl Tanasoaica scrie poezii, unele dintre ele foarte abstracte in forma si continut, ca si cum ar fi, vorba sa, „pete de culoare ce abstractizeaza peisajul”. Acelasi poet scrie insa si sonete, unele dintre ele minunate, de unde ca stie sa picteze si gaina.Revin a treia oara, cel putin, asupra faptului ca sunt un amator in ce priveste arta plastica, asa incit tot ce am spus trebuie luat ca atare, numai ca Gheorghe Dican mi se pare mie ca poate ilustra cu tablourile sale cam toate bancurile despre pictura abstracta pe care le stiu, asadar l-as incadra pe acest pictor in curentul umoristic, inca neinventat si pe care il inventam noi acum.Serios vorbind, daca se straduieste intr-adevar sa picteze ca un copil, asa cum ne sugereaza Petre Tanasoaica, Dican poate spune ca a reusit: picteaza ca un copil batrin, hirsit in toate relele artei fara har, inclusiv in talentul de a incasa bani publici pe principiul ca oricum nimeni nu pricepe nimic.Am fost rau, ce e drept, mai rau chiar decit dna Circiu, dar macar stiu ca in ale artei sunt si eu copil batrin. Unul care striga, iata, ca imparatul Dican n-are haine si umbla, cum ar veni, in pensula goala.Astfel, se mai explica un lucru si anume ca poate si de aia cheltuieste Primaria bani cu acest pictor: ca sa-l imbrace si pe el putin, ca doar nu ne permitem sa lasam cetateni goi sa umble prin galeriile si muzeele Rimnicului.