Ion Iliescu isi marcheaza aniversarea de azi lansind un volum, de memorii, presupun, caruia i-a zis Dupa 20 de ani. Numele nu e original, deoarece a fost adjudecat in urma cu 150 de ani de Alexandre Dumas, parintele literar al acelor faimoase patru personaje care aveau ca deviza Toti pentru unu, unu pentru toti. Ajuns la o virsta la care multi dintre colegii lui, stalinistii, au tras deja pe dreapta, tovarasul Iliescu este, in locul asta, victima propriului subconstient. De ce a ales el acest titlu de imprumut pentru cartea lui? Pai nu este el parintele spiritual al acelei gasti numeroase, care a haiducit prin codrii tranzitiei sub deviza Hoti pentru unu, unu pentru hoti?Este! Era nevoie sa ne mai aminteasca de vremurile alea? Nu era, dar, cum spuneam, subconstientul…Trebuie sa remarcam, totusi, ca memorialistul lasa in afara aducerilor aminte aniversare primii ani post-decembristi. In felul asta, memoriile sale devin de-a dreptul neinteresante. Pai iata, asteptam de aproape 22 de ani raspuns la intrebari de genul Cine a tras in noi dupa 21-22, Cine sint teroristii, Ce cautat, de fapt minerii in Bucuresti, cine a omorit aproape o mie de romini, dupa fuga lui Ceausescu… In schimb vom afla cum a reusit el sa-i pacaleasca pe romini sa strige ca Iliescu-apare, soarele rasare si, mai ales, ca Iliescu, te iubim, ca ca tine nu gasim! Decit asa, mai bine citesc din nou Cei trei muschetari, in care eminentele cenusii sint chiar simpatice, iar Stalin, NKVD, KGB si chiar Iliescu mai aveau 300 de ani pina sa se nasca.