Ideea fuziunii PNL – PDL pare pripită, forțată și nefundamentată. Se pornește de la postulatul că din două partide puse la un loc va rezulta unul mai puternic electoral decât suma celor două.

Cine garantează însă acest lucru ? Nimeni. Nu există studii care să subîntindă acest demers, nu sunt luate în calcul efectele perverse.

Marea problemă constă în faptul că dacă fuziunea va fi un eșec, dreapta va ieși chiar mai slăbită decât este azi.

Nu îmi aduc aminte ca în istoria politicii românești să fi existat un precedent al unei asemenea fuziuni, ceea ce ar trebui să fie compensat printr-o solidă cercetare sociologică.

Chiar fără o asemenea cercetare, putem estima riscul ca o parte din activul celor două partide să fie dezamăgită și să abandoneze viața politică. În localitățile mici compatibilizarea riscă să fie forțată și formală.

PNL câștigă, evident, înlăturând un competitor care îi încurca pe liberali mai ales în alegerile locale, dar e limpede că PNL nu înseamnă toată dreapta.

Mai trebuie luată în calcul și conjunctura în care a apărut ideea fuziunii. PNL se confruntă cu turbulențe la vârf, iar PDL vine după un rezultat electoral care ar putea pune în pericol scaunul lui Vasile Blaga. În aceste condiții, fuziunea pare o soluție de avarie, nu un demers matur.

Am putut participa la unele apariții comune în fața presei, în provincie, ale reprezentanților celor două partide, iar impresia generală a fost că se repetă mecanic ideea că va rezulta un partid mai puternic. Se aplică o aritmetică elementară într-o situație sociologică mult mai complexă..

Des întâlnit este argumentul că pe stânga există un mare partid, în consecință dreapta trebuie să aibă și ea marele ei partid. Teoretic, așa ar sta lucrurile, însă există cel puțin două observații de făcut și anume că PSD a evoluat organic, iar dreapta are nevoie de fărâmițare tocmai pentru că electoratul ei este mai nuanțat în opțiuni.

În fine, mai există și pericolul ca PNL și PDL să piardă vremea cu o fuziune care ar putea eșua și să nu se concentreze pe alegerile prezidențiale.

O susținere comună a unui candidat ar fi fost, pentru momentul politic actual, dacă nu mai eficientă, cel puțin lipsită de riscurile amintite.