Cei care s-au intilnit in ultima vreme cu Prea Sfintia Sa Calinic, episcopul Argesului si Muscelului, spun ca sfintul pastor al eparhiei noastre este de nerecunoscut. Se izoleaza tot mai des, ii sare tandara din nimic si e permanent morocanos. De ce ? Sa incercam o explicatie. Dupa modesta mea opinie, cel pe care cu pretuire l-am numit „omul deplin al culturii argesene” sufera, de la un timp, de anumite afectiuni spirituale, ca sa folosim expresia celebrului Jean-Claude Larchet, autorul tratatului intitulat „Terapeutica bolilor spirituale”. Cum orice boala, fie ea si a spiritului, are o etiopatogenie, mai pe inteles, o serie de cauze, voi incerca sa descifrez ce l-ar fi putut afecta in asa hal pe preasfintitul parinte incit sa para de nerecunoscut. Demersul meu cred ca nu poate fi decit benefic, fiindca nimanui nu ii face placere sa constate citeva schimbari majore in viata episcopului si a Episcopiei. De pilda, episcopul era altadata prezent in paginile presei argesene cu articole de o mare vibratie duhovniceasca, iar acum abia de mai catadicseste sa publice cite o notita din an in Paste. Marele om al Bisericii, care lua pozitie cind in judet se manifestau flagrant fenomene nocive care tineau de viata morala si spirituala nu a avut nici o reactie tot timpul in care presa argeseana a dezbatut problematica proliferarii pornografiei in rindul elevilor, nici cind aceeasi presa a discutat despre chestiunea invatamintului religios in scoli, nici cind s-a vorbit despre cresterea ratei suicidelor, nici cind lumea s-a ingrozit la vestea valului de scumpiri, nici macar atunci cind unii su scris, negru pe alb, ba chiar negru pe net, ca preotii argeseni se poarta uneori ca acum o suta de ani, ignorind, cind merg din usa in usa si din apartament in apartament ca traim in epoca libertatilor de constiinta si religioase. Omul Bisericii care altadata facea slujbe publice in centrul Pitestiului pentru ca Dumnezeu sa ne ierte de pedeapsa secetei, a inceput sa se ascunda in munti, sa se izoleze, sa vorbeasca pe un ton deloc duhovnicesc, sa se considere un mare neinteles. Vorba cuiva, se poarta atit de dur de parca ar vrea sa il numim nu Calinic, ci Kalinik, iar uneori atit de monden de parca ar vrea sa il numim Caliniq, ca pe vreun dandy. Fenomentul este ingrijorator pentru cei care l-au remarcat, fiindca episcopul sta cumva alaturi de prefect si seful consiliului judetean in iararhia celor care administreaza, lumeste ori sufleteste, Argesul. Ce ar fi fost sa fi remarcat lumea ca prefectului ii tuna si-i fulgera, face crize depresive si fuge de oameni pe la cabanele de vinatoare ? Evident ca situatia ar fi devenit una de notorietate.De unde i se pot trage Prea Sfintitului, mare iubitor de Cristos si mare carturar, mare administrator al eparhiei si mare ctitor, aceste stari aproape, in sensul lui Larchet, patologice ? Raspunsul poate fi cautat, cred, in trei directii. Pe de o parte, hartuirea la care a fost supus printul Bisericii argesene de catre CNSAS a lasat urme, dupa cite se pare. Nu vreau sa fac speculatii psihologice, dar ma asteptam ca ierarhul nostru sa treaca mult mai senin peste acuzatiile ca ar fi fost informator, mai ales ca o parte a presei, printre care si „Viitorul Argesului”, a scris mult in apararea sa de orice suspiciune. Se pare insa ca o anumita stare de autoculpabilizare l-a destabilizat pe acuzat, ceea ce consideram a fi un semn de temporara slabiciune. A doua cauza ar putea consta in atacurile la care episcopul a fost supus de un director de ziar din judet, care vrea sa demonstreze ca e un ziarist feroce, de care lumea trebuie sa se teama, pentru a-i da spaga. Practic, ziaristul cu pricina a reusit sa il faca pe episcop sa nu prea mai apara in presa, sa nu mai mearga pe la reuniunile importante, in conditiile in care alti episcopi din tara sint prezenti la orice lansare de carte, a oricarui autor local, pentru a fi astfel in mijlocul oamenilor si a le da un semn duhovnicesc. In fine, o a treia cauza am depistat-o in starea de dromomanie pe care o are episcopul nostru, care isi schimba aproape zilnic casa, luind la rind spre temporara locuire cele vreo 30 de apartamente si garsoniere de lux, plus inca vreo citeva zeci de birouri de lucru, pe care le are la Palat, la Cancelarie , la minastiri si schituri. Aceasta peregrinare nu poate face nimanui bine si poate de aceea nici cei mai putrezi de bogati oameni nu si-au facut atitea locuinte stralucitor de elegante si aproape opulente, adica si bogatii bogatilor si-au dat seama ca prea mult lux poate sa iti strice cheful de viata.”Alaturi de puterea profitoare scrie J.-C. Larchet in sufletul omenesc sta puterea agresiva sau irascibila. Aceasta putere tine de insasi firea omului, fiind una dintre componentele sufletului omenesc inca de la crearea sa”. Pe de alta parte, Sfintul Nichita Stithatul ne spune ca unii oameni se folosesc de starile nervoase nu pentru a pastra bunurile duhovnicesti , ci pentru a lupta pentru cele desarte, ceea ce nu este in firea episcopului nostru, desigur, insa ar putea fi un fel de primejdie.Pastorul eparhiei Argesului ne-a primit, cumva, pe toti credinciosii ortodocsi in grija sa. E drept ca precizeaza Cuviosul Evagrie ca „din faptul ca sintem in stare a primi ceva, nu urmeaza deloc ca avem si puterea de a primi”, insa eu cred ca Prea Sfintitul Calinic a facat atita bine de cind este episcop, incit nu ar trebui sa se lase biruit nici de CNSAS, nici de un condei otravit, nici macar de fireasca dorinta de a-si respecta rangul prin bogatie. Locul Prea Sfintiei Sale este in virful ierarhiei spirituale, nu in virful piramidei „celor mai puternici 100 de argeseni”, dupa cum, pe buna dreptate, l-a cocotat o publicatie de pe la noi. Convins fiind ca episcopul trece doar printr-o stare proasta, cum tuturor ne e dat sa ni se intimple, eu unul sper ca in curind va fi din nou in conformitate cu versurile unui cintec bisericesc compus special pentru episcop (pe bune !) si cintat de seminaristii de la Curtea de Arges: „Episcopul Calinic, om destoinic si voinic”. Vom reveni.