Cred ca deja Constantin Nicolescu tinde sa intre in istoria zonei. Este de 13 ani la virf si eu cred ca lucrurile se vor desfasura in felul urmator. La alegerile locale din 2008, va cistiga detasat functia de presedinte al Consiliului Judetean. Pe parcursul urmatorilor patru ani, va declara, mai ales la inceput, ca nu doreste sa continue, pentru ca spre final sa opteze pentru inca un mandat. Il va cistiga si pe acesta. In 2016, isi va lua in primire un colegiu electoral si va fi deputat pentru inca patru ani, cind se va retrage sa isi scrie memoriile. In acest fel, Nicolescu va avea un rol in viata judetului Arges aproape 25 de ani, performanta de care nu vad pe nimeni capabil, la aceasta ora. Desigur ca scriind aceste cuvinte ii irit pe multi dintre cei care cred ca presa a fost inventata doar ca sa injure. Eu cred ca pentru ca injuratura sa fie credibila, presa trebuie sa si laude, atunci cind este cazul, iar acum ar fi cazul. De altfel, de 13 ani, Constantin Nicolescu are o presa favorabila.Fiindca ma intereseaza personajul si mai ales relatiile sale cu presa, am facut o cercetare laborioasa, pe esantioane de presa si pe intervale de timp, ajungind la urmatoarele rezultate. In 13 ani de cind a intrat in politica, Nicolescu a fost amintit in presa scrisa din Arges de circa 23 de mii de ori, iar atitudinea a fost, in procente, astfel: circa 40% dintre consemnari au fost favorabile, circa 58% au fost neutre si doar 2% au fost negative.Am fost curios sa stiu de cite ori am scris eu despre domnia sa. Ei bine, in 13 ani, l-am amintit in editorialele mele, care au fost in numar de aproximativ 2500, numai de 55 de ori, asadar in numai aproximativ 2,5% dintre articole am vorbit despre acest om. Insa cind am facut-o, am facut-o de 40 de ori pozitiv, de 14 ori neutru si numai de doua ori negativ. Probabil ca editorialele mele au o anume greutate din moment ce se spune ca sint un jurnalist suta la suta favorabil lui Constantin Nicolescu.Este un om greu de cunoscut, foarte interiorizat, criptic de multe ori. Insa nu am vazut sa aiba cineva o mai mare putere de munca, un mai mare respect fata de interlocutor si de oameni in genere. Nicolescu nu face pe desteptul, nici pe nebunul, nici pe bogatul, nici pe omul providential. Paradoxal, nu face jocuri de culise, cel putin in sensul in care se crede. In 13 ani, nu mi-a cerut niciodata sa scriu in vreun fel, nu mi-a reprosat niciodata cind am atacat partidul sau, doar o singura data, fiind vorba despre Nicolae Vacaroiu, am avut impresia ca si-ar dori sa nu il critic fara sa il cunosc in prealabil. I-am indeplinit dorinta si ii multumesc pentru asta. Pe Constantin Nicolescu l-as caracteriza, intr-un cuvint, ca fiind un om politic normal. E posibil, in Rominia de azi ? El demonstreaza ca da. Inchei spunind ca atunci cind scriu despre Constantin Nicolescu, parca as scrie despre mine, fiinca viata mea de jurnalist a fost strins legata de a sa, desi l-am amintit de putine ori in articolele mele. Iar ultima idee al acestui destul de lung articol este ca daca oamenii politici ar incerca, in marea lor majoritate, sa semene cu acest om, meseria de ziarist politic in Arges ar fi una placuta. Din pacate, numai placuta nu e.