Citeodata, imi este mila de scriitorii argeseni, de poetii, romancierii si criticii de pe la noi. Vorbesc doar despre ei, fiindca pe ei ii percep mai bine, observ cit de vizibili sint, intuiesc cam cu ce se ocupa, vad ce rol joaca in societate. Am si momente cind nu ii compatimesc, ci ma enerveaza pur si simplu. Atunci, le-as striga in fata: Bai. nenorociti ce sinteti, de ce stati, bai, ascunsi, de ce va plingeti, bai, singuri de mila ? Faceti pe nebunii sau sinteti prosti de-a binelea, voi nu vedeti ca va marginalizati singuri, ati ajuns niste milogi, niste paria, nu vedeti voi asta sau vedeti si bagati capul in nisip ca sa nu mai vedeti ? In Arges, nici macar Radu Aldulescu si Mircea Birsila nu produc evenimente, aparitia cartilor lor nu intereseaza pe nimeni. Ceilalti au cazut deja in ridicol, lansind carti pe care nu le deschid nici macar invitatii sau sponsorii, nici macar verisorii sau cumnatii. Asta nu pentru ca nu ar avea aceste carti valoare, fiindca nu despre valoare discutam acum, ci fiindca geniile noastre nu se coboara sa faca un pic de marketing, sa produca nitica rumoare, pe ideea ca ei sint deasupra celorlalti, sint niste neintelesi, ce p…mea. Genialoizii astia refuza sa scrie in ziare, iar cind o fac scriu ca si cum ar macina nisip. Refuza sa isi puna cartile pe internet, fiindca pentru ei netul e prea vast, li se pare ca se pierd pe acolo, iar aici au dreptate, chiar s-ar pierde, fiindca ei considera ca a scrie interesant inseamna a nu avea talent. Adica exact pe dos. Oamenii cred ca scriitorii argeseni se citesc intre ei. Ar fi bine sa se intimple macar acest lucru. Nu se citesc, se ignora intre ei. De fapt, pe ei nu ii citeste realmente nimeni. Din cind in cind, cite un critic ii rasfoieste si acesta este primul si ultimul cititor, unul care scrie o cronica pe care, la rindul ei, nu o citeste decit autorul cartii. E ca la tenis, se da mingea de la unul la celalalt, cu tribunele goale. Uneori imi este mila de scriitorii astia, alteori consider ca sint diabolici pur si simplu, fiindca sint vanitosi, nu vor sa comunice cu lumea, poate sint , din punctul acesta de vedere, lipsiti chiar de Dumnezeu, fiindca Acesta, cit a fost om, altceva nu facea decit sa stea de varba cu oamenii, destepti sau prosti, nu conta. Pun ei problema ca arta, literatura nu sint pentru vulg, sint pentru elite. De acord, dar ii citesc pe ei elitele ? Ii cauta si ii citesc doctorii, profesorii, ceilalti artisti, politicienii, ziaristii ? Ei, as, nu-i cauta si nu ii citeste nimeni, absolut nimeni, fir-ar a dracului de treaba. Sint diabolic de vanitosi si aceaste e o tautologie. Nu vor sa scrie la calculator, fiindca refuza sa priveasca in prapastia cosmica de la picioarele lor care este lumea virtuala. Nu vor sa intre in aceasta lume, fac elogiul cartii, a unei carti pe care nu o primesc librarii, nu o cumpara bibliotecarii. Nu ai ce le face acestor oameni si acest articol nu isi propune sa le sugereze vreo solutie, vreo schimbare. La Bucuresti si in lumea asta mare, cei care s-au comportat astfel au pierit. Cei care au stiut sa creeze evenimente din operele lor se numesc acum Cartarescu, Patapievici…”De ce iubim femeile”, de pilda, e mai slaba decit cartea lui Doman „Contemporanii lui Urmuz”, numai ca Doman a dat un tilu livresc si, in plus, nu si-a miscat fundul de la Curtea de Arges ca sa produca o „intimplare” din cartea sa. Treaba lui si treaba lor. Ma opresc aici si voi pune un tilu care sa va faca sa cititi acest articol. Intelegeti voi ?Semnatura: