Sanatoriul pentru leprosi de la Tichilesti a fost deschis in 1928, cu 200 de pacienti adunati de prin toata tara. A fost supraaglomerat pina in 1951, cind s-a introdus si la noi in tara antidotul. In prezent, vreo citeva suflete inca isi mai numara zilele pina la eliberarea din trupul care nu s-a aratat, fata de ele, o gazda primitoare. Recent, am vizionat un film documentar despre leprozeria de la Tichilesti. Numai persoane foarte in virsta, cele mai multe sosite aici prin anii ’40, animate de un singur gind: sa moara, sa scape cit mai repede din capcana acestei lumi.Pentru cei citiva supravietuitori ai unui holocaust in propria materie organica, sageata timpului a ramas suspendata in vazduhul gol al unei existente cu totul mute, complet incremenite, lipsite pina si de muzica de fundal a armoniilor cosmice. Totul s-a intors impotriva lor, inclusiv propriul trup care le amina eliberarea sufletului. Ca o metafora a strivirii omului, am vazut in acel film un gindac rasturnat pe spate, incercind zadarnic sa revina la pozitia normala. Am vazut, de asemenea, o broasca riioasa respirind cu greu in atmosfera de sfirsit de lume. Si peste tot am vazut oameni ajunsi la marginile existentei, cautind cu infrigurare fisura prin care sa evadeze in neant. Materia, in ultima instanta, tinzind spre uniformizare, spre indistinctie: oameni, gindaci, broaste riioase intr-un elan de nestavilit catre totuna.Noroc ca pina la urma, dupa descoperirea antidotului, leprozeria de la Tichilesti a devenit o oaza pe cale de a ramine pustie, pe masura ce ultimele efecte ale unui cutremur (care multa vreme a zdruncinat in mod serios temeliile fiintei umane, precum astazi cancerul, SIDA etc.) dispar sub depunerile fertile ale timpului istoric. Ceea ce parea la un moment dat un fenomen incurabil lepra iata ca si-a retras tentaculele, disparind definitiv sub calota de gheata a frigului din subteranele speciei.Vom asista in zilele urmatoare la o noua rotire a cadrelor concept inventat de comunisti, dar care nu a fost niciodata practicat cu aplombul din ultimii 20 de ani. In prezent, toata scara Puterii, de la prima si pina la ultima treapta, este maturata cu o constinciozitate care frizeaza ridicolul cel mai grosier. Fiecare noua Putere este preocupata inainte de toate, chiar inainte de a incepe sa guverneze, de inlaturarea de la conducerea institutiilor publice a tuturor reprezentantilor vechii Puteri, astfel incit rotatia sa fie completa, de 360 de grade, si totul sa se reia de la capat, din patru in patru ani. O roata care, desi se invirteste, nu trage nimic dupa ea. Poate doar saracia, nesiguranta zilei de miine, in niciun caz acel nivel de trai decent, dupa care atit am tinjit pe vremea Impuscatului. O Rominie ca un sanatoriu, in care un popor intreg sufera de pe urma unor lepre impinse in functii de conducere de resorturile bine incordate ale clientelismului politic. Si pe care, o data la patru ani, le vedem cum dispar, precum rimele, in pamintul umed al anonimatului.Semnatura: Constantin Smedescu