Directorii de gazete nu au o soarta usoara. Poate ca sint si exceptii, dar ele confirma regula. Am inteles asta inainte de a ma apuca de aceasta meserie, citind despre conditia facatorilor de ziare prin carti. „Jocul ielelor” de Camil, „Gorila” lui Rebreanu, „Patul lui Procust” al aceluiasi Camil Petrescu, „Iluzii pierdute” de Balzac, toate aceste opere literare si alte citeva zeci pe care le stiu spun ca daca te faci director de ziar numai bine nu-ti este. Eu am ajuns director de ziar, in ianuarie 1990, dintr-o necesitate stringenta: nu aveam ce minca, eram somer, deci trebuia sa incep o afacere. Si cum scrisesem pe la gazete de la 14 ani, mi-am zis ca singura afacere la care m-as pricepe ar fi presa. Mare greseala am facut atunci, nestiind cit de prost va evolua acest domeniu, cit de mizer va deveni, cit de multe compromisuri necesita. Dar asta este, pina la urma, am facut si voi mai face cite ceva pentru societate, fiindca din moment ce am cititori, inseamna ca am si un rol oarecare in mediul social.Sint citeva aspecte care ma fac sa spun ca directorii de ziare au o viata dificila. Nu vreau sa va bat la cap, va voi spune pe scurt ceea ce am de spus. / / In primul rind, sa faci un ziar presupune sa te concentrezi ca un actor pe scena, in fiecare zi, dar nu ca actorii vreo doua ore, ci vreo 12 ore, in medie. Cind termini, esti si tu terminat, nu mai ai chef de nimeni si de nimic, esti ciufut, nu esti potrivit pentru un partener sau pentru o viata de familie. Mai mult, datorita incordarii din timpul injghebarii editiei, ajungi sa nu poti sa dormi, sa ramii sa te gindesti daca ai scris bine ce ai scris, daca e bine ca ai publicat ce ai publicat. Si niciodata nu ti se pare bine. Uneori, ca sa-ti gasesti somnul, poti ajunge sa iei somnifere, ori sa dai un pahar de bautura pe git. / / Un alt lucru rau este ca tratezi toate evenimentele vietii ca pe evenimente de presa. E mai greu sa va explic cum vine asta, dar va asigur ca e chinuitor si, pentru cei apropiati, e de neinteles, ba chiar de neacceptat. Ca sa nu mai spun ca ai si vorbi, iarasi si iarasi, despre articole, atitudini, succese sau erori de presa.Cu toate ca au enorm de multe cunostinte, directorii de gazeta nu au multi prieteni apropiati. Intr-o iarna, cu vreo patru ani in urma, cind terminasem editia si ajunsesem acasa, am simtit nevoia sa stau de vorba cu cineva. Era miezul noptii, cei doi, trei prieteni apropiati nu raspundeau si atunci mi-am numarat numerele de telefon din memorie. Aveam peste trei sute, cu toate astea, nu aveam pe cine sa sun. De ce nu au directorii de gazeta prieteni? Simplu, fiindca oamenilor le e teama sa vorbeasca deschis cu ei, au un instinct care ii opreste sa faca asta. In plus, gazetarul insusi nu vrea sa se expuna prea mult si se teme ca daca are „gasca” deranjaza. Cam asta este, pe scurt, situatia. / / Iata de ce v-am spus aceste lucruri. / / Cind esti director de gazeta, ai toate usile deschise. Daca gazeta merge bine, adica ai tiraj si putere, telefonul tau suna continuu, iar de ziua ta toata lumea te firitiseste. Cind gazeta merge prost, telefoanele suna mai rar. Cind am facut tiraj la „Curierul”, aveam camara plina de whisky si eram invitat la masa zilnic. Atunci cind am plecat la „Societatea” si, o vreme, nu am avut tiraj, nu ma mai cauta aproape nimeni. Cind „Societatea” a inceput sa se vinda, iar eram baiat bun si mi se facea un fel de curte. Facind „Viitorul”, a scazut din nou frecventa telefoanelor, iar cind gazeta a inceput sa miste, iar a crescut. Va povestesc asta ca sa stiti cum stau lucrurile, pe mine fenomenul ma amuza. / / In fine, cautat ori necautat de lume, m-am simtit intotdeauna bine in pielea mea, fiindca mai am si o viata privata, nu doar una publica, iar viata asta privata consta in carti, muzica si calatorii, in principal.Daca m-a deranjat insa si ma deranjeaza ceva in mediul social este sa-i vad pe unii inchipuindu-si ca ma pot cumpara, ca ma pot umili pentru motivul ca as avea nevoie, ca director de gazeta, de ei ori de banii lor.As face un fel de paranteza pentru a spune ca, in Arges, am fost in relatii bune si apoi proaste cu nenumarati „actori” politici si economici. Nu am derulat insa niciodata vreo campanie de presa impotriva nimanui numai pentru ca, la un moment dat, cineva nu s-a purtat cum imi place mie. Deputatul Ion Manzina m-a oprit pe strada si m-a amenintat cu un proces, mi-a vorbit urit si mi-a intors spatele, cu toate astea nu m-am apucat sa scriu zile in sir impotriva lui. Deputatul Miutescu mi-a dat o data un telefon si s-a ratoit la mine de parca eram argat in curtea sa, insa nu am folosit presa pentru a-l desfiinta zilnic. As mai putea da exemple, dar nu vreau sa va plictisesc. De ce nu m-am razboit cu acesti oameni? Pentru ca desi ne-am certat, nu i-am simtit aroganti, dornici sa arate ca ei sint mari si altii mici. / / Cu anumiti oameni politici am avut relatii de natura economica, pentru promovarea imaginii. In 1996, de pilda, am avut cu PSD un contract de 100 de milioane de lei (erau multi bani la acea ora) pe care l-am reziliat fiindca mi s-a parut ca oamenii tind sa ma trateze de sus tocmai fiindca plateau niste bani la ziar. Nici lor nu le-a venit sa creada, dar am renuntat la contract, fara a ma intoarce insa impotriva lor. Am crezut ca e suficienta rezilierea. Cu deputatul amintit, Manzina, am avut de asemenea, o intelegere financiara, care a cazut cind nu ne-am mai inteles, dar asta fara sa presupuna ca il desfiintez numar de numar. Nu se face asa ceva, bineinteles. Un ultim exemplu este presedintele pedistilor, Dan Bica. Are sa-mi plateasca o factura de citeva milioane din vremea campaniei pentru referendum, n-o plateste, dar eu scriu bine despre el, fiindca il consider un politician valoros.Cu totul altfel stau lucrurile cind vezi ca omul se da… grande. Eu nu accept nici sa ma tina cineva la usa lui, ca pe un milog, nici sa nu mi se raspunda la telefon cu zilele. Pe omul de afaceri Bogdan Galculescu l-am sunat in trei zile de vreo 20 de ori, pentru ca avea o obligatie de indeplinit, nu in numele lui, ci in numele altuia. Nu-l rugasem eu, nu-l obligasem eu, isi luase singur sarcina de a se ocupa de sponsorizarea unui om politic. Treaba lui, treburile lor. Asta e una. Alta e insa sa fii nesimtit si sa nu raspunzi cind te suna cineva, ori sa nu il apelezi mai tirziu daca nu poti sa raspunzi, sa-i dai intilniri despre care sa te prefaci ca uiti, sa-i incurci programul pe motiv ca tu esti om de afaceri important, plin de probleme de nivel mondial. Are Galculescu treaba? Putea sa-mi spuna ca se poate intilni cu mine pe 1 ianuarie 2010, daca om mai trai amindoi pina atunci, ori niciodata, nu era nici o suparare. Alta e insa sa imi dai o intilnire, sa imi dai doua intilniri, sa nu vii si nici sa nu raspunzi la celular. Asta e nesimtire si am tratat-o ca atare, cu toate ca poate nici nu merita efortul. M-am enervat insa si mai tare vazind unul care imi face astfel de figuri mai si iese in public cu comentarii si imi spune ca mi-a fost prieten etc. Pai, eu n-am auzit de prieteni care sa nu raspunda la telefon zile in sir. In fond, asa cum am si scris pe blog, este vorba de o schimbare de atitudine datorata succeselor economice. Mie de asemenea schimbari imi e sila.Folosesc prilejul sa ii averizez pe toti cei care doresc sa aiba o forma sau alta de comunicare cu mine ca nu ma supar daca imi spun in fata ca vor sa incheiem orice relatie, dar daca sint luat peste picior, de acum raspund cu aceeasi moneda. Spun asta cu toate ca putin probabil sa mai intilnesc un comportament asemanator cu al domnului amintit mai sus. / / Am scris acest articol ca un fel de replica data celor care nu mai obosesc sa scrie pe site despre cum sint eu, ce fac eu etc. Nu oi fi usor de suportat pentru unii, insa nu-mi amintesc sa am vreo datorie la cineva, sa ma fi invitat vreodata singur in casa altuia, sa fi solicitat ajutor fara sa incerc csa ma recompensez, sa fi frustrat pe cineva de drepturile sale de orice natura. / / Ma si amuza cei care cred ca s-a inventat internetul ca sa poata ei sa ma injure sub protectia anonimatului, colportind minciuni si facind pe filosofii existentialisti pe spinarea mea. Eu nu inteleg un lucru: le-a cerut cineva ceva acestor oameni, le-am propus eu vreo afacere, vreo iesire la iarba verde, le-am cerut jumatate din imparatie si fata de sotie? Evident ca nu. Si atunci? / / Ma rog, sint oameni si oameni…Semnatura: