La sfirsitul celor sase zile in care a creat lumea, Dumnezeu a convocat la el toate vietuitoarele de pe pamint, din aer si din apa, ca sa le stabileasca alimentele cu care sa se hraneasca. Tintarul a sosit ultimul si pentru el nu s-a mai gasit nimic. Ca sa scape din incurcatura, Dumnezeu a hotarit ca tintarul sa se hraneasca prin supt. Nu i-a daruit, asadar, un aliment anume, ci un mod specific de a se hrani prin care tantarul avea acces la o hrana esentializata, gata pregatita, mai densa si mai curata decit toate celelalte. La inceput tintarul a supt seva din vegetale, asa ceva nefiind insa pe placul tintaroaicei, care l-a trimis pe mascul la Dumnezeu, sa-i ceara voie sa suga si singe. Prea-Inaltul a fost de acord, dar i-a pedepsit lacomia predestinindu-l sa se hraneasca numai cu singe, iar atunci cind nu-l va gasi, sa moara, caci nu avea voie sa se mai atinga de niciun alt fel de hrana.Dupa cit de umflati ne apar miile de tantari care au napadit trupul acestui popor, dupa nefastul decembrie 1989, deducem ca nu i-a deranjat nicio lege, ca au supt cit singe au poftit. De la un numar restrins de capuse mostenite din comunism, poporul acesta s-a trezit asaltat de armate intregi de tantari, rasarite de prin pustiurile anonimatului, gata sa-si infiga trompele cit mai adinc, in cautarea celor mai largi „conducte”