Copiii nostri – Sufletul lumii – sunt astazi chitare care pling la margine de veac si de prapastie. Parasiti definitiv de stapinire, copiii nostri pling in desertul uitarii, suflati de vintul rece al desertaciunii unei guvernari nauce. Pling copiii nostri, pling chitarele cu boabe mari de roua oglindite in rosul pur al florii de mac. De ce pling chitarele? Pentru soarele copiilor nostri, care a apus definitiv” Pentru acea oaza a libertatii, a viselor si comorilor unei democratii adevarate. In asteptarea unor conducatori care sa tina cont si de existenta lor. Fiindca, actualul guvern este un capcaun care nu poate sa iubeasca. Uraste si striveste totul in calea lui. Ca senila unui tanc sovietic, care calca puritatea florii de iasomie. Chitarele pling pentru copiii nostri oprimati pina la desfiintarea lor ca oameni. Limba copiilor nostri – o soapta pribeaga, un pios murmur, o tacere incremenita de durere. Obligate sa-si lepede limba si legea, pentru a putea fi observati de puterea publica, florile noastre de iunie, copiii nostri, rostesc pe la colturi marile cuvinte ale mindriei de a fi romini, visind la adevaratele comori ale civilizatiei. Solidaritatea oligarhiei politice actuale indeamna la o Cruciada a Copiilor nostri flaminzi – o cruciada ca un sul de foc in istorie. A fost 1 iunie, iar copiii nostri vor porni in curind pe calea pe care le-o arata istoria, devenind luptatorii de miine, care vor cuceri locul de cinste al acestui judet impilat si oprimat. Ei nu urasc. N-au nimic cu odraslele politicienilor, care traiesc in imbuibare si infatuare, dar cer egalitatea de tratament public in baza dreptului la viata si la demnitate umana. Vor sa rada de pe fata pamintului aceasta cacofonie politica si sociala PSD+PD-L, bazata pe vrajba si ura. De ce pling chitarele? Pentru armonia drepturilor egale, pentru o viata economica si sufleteasca a acestui judet, pentru iesirea din aceasta convalescenta colectiva, pentru o linie dreapta, izvorita din lacrimile mamelor si din foamea tatilor acestui oras ocupat de romini straini etnicului rominesc. De ce pling chitarele? Pentru cerul insingerat, pentru vazduhul poluat al Slatinei strabatut de gemetele, de foamea si de frica instaurata de oameni care nu stiu decit sa urasca. / A fost 1 iunie ca un semn divin ca stapinirea actuala se va prabusi in neant, iar din colbul pietrelor sfarimate se vor inalta figurile chinuite de spaima si foame ale copiilor nostri – figuri aureolate totusi de raza izbinzii de miine. / E o datorie a noastra, a celor care mai credem in umanitate, sa ne unim intru idealul copiilor nostri, toti acei care nu lasam sa adoarma constiinta nationala, toti acei care picuram ulei de masline la candela urmasilor nostri, cei care ne vor veghea intomnarea si care ne vor izbavi de toate pacatele pe care noi le-am comis – cu voie sau fara de voie – impotriva pruncutilor nostri cu suflet neintinat.Semnatura: Dumitru Sirghie