Nu stiu citi dintre dvs. ati auzit despre aceasta boala incurabila, care se manifesta prin aparitia unor eczeme in palme si pe talpi si prim mirosul fetid pe care-l degaja acestea. Ca sa poata duce o viata sociala, bietul bolnav trebuie sa poarte tot timpul manusi, iar picioarele trebuie sa-i fie bine infasurate in ciorapi grosi, atit iarna cit si vara. Se intelege ca atunci cind se descalta trebuie sa fie singur in camera, altfel… Scriu despre aceasta boala, deoarece am impresia ca au contactat-o si noii guvernanti ai Rominiei, alesii nostri din cele doua campanii electorale ale anului 2008. De atita alergatura pe cimpul desfundat al competitiei electorale, au facut bataturi in talpi, si acum se feresc sa se descalte (adica sa se tina de promisiuni), pentru ca mirosul minciunii sa nu otraveasca tot aerul. Imediat dupa alegeri, i-am vazut oblojindu-se cu tot felul de obiele (adica scuze) si dindu-si cu parfumuri scumpe, ca noi sa nu simtim dincotro vine mirosul de cacialma care incepea sa ne intunece sperantele. In ultimul timp insa, din nevoia atroce de a-si mai aerisi interioarele insalubre si mizind probabil pe faptul ca sperietoarea crizei mondiale i-a alungat pe toti cei care in anticamere asteptau sa li se deschida usa cu respectarea promisiunilor, isi scot cite un rind de obiele si le intind la uscat, chiar sub ferestrele noastre. Iar una dintre obielele cele mai murdare, adevarata fumigena, este insasi aceasta asa zisa grea mostenire a guvernarii Tariceanu, din cauza careia, chipurile, a disparut tot pestele din balta. Desigur ca un simbure mare de adevar exista aici, avind in vedere toata liota de unditasi PNL-isti care s-au inghesuit in jurul baltii, dar ce-i opreste pe noii guvernanti sa inceapa neintirziat sa repopuleze balta? Dupa cum ii vedem acum, scormonind prin apele tulburi si murdare ale deja consacratului politicianism rominesc, tare ne este teama ca nu cumva sa continue si ei in aceeasi nota a dezinteresului total fata de destinele unui popor intreg. Iar uneori dispretul lor fata de cei care i-au ales este atit de evident, ca nici nu mai e nevoie sa se desfaca de obiele ca sa le vedem uritele bube atit de adincite in carnea ipocriziei. Nu vreau sa asociez reflectiilor de mai sus persoana primarului Slatinei, Darius Vilcov, eu chiar numarindu-ma printre cei care-i apreciaza pozitiv activitatea, mai ales avind ca termen de comparatie perioada cind in fruntea urbei s-a aflat Gheorghe Paunescu. De cind este primar Darius Vilcov, Slatina parca a prins rosu in obraji, in orice caz vedem o alta fata a orasului, si nu este numai fard, cum zic unii care se asteapta ca la prima vibratie a briciului legii tot fardul sa cada, iar noi sa descoperim un obraz brazdat de ridurile coruptiei. Si totusi, dupa cit de des se spala pe miini in ultima vreme, mai ca-mi vine sa cred ca macar un inceput de boala Meleda il bintuie si pe Darius Vilcov. Ceva ca un inceput de eczema trebuie sa-i fi aparut in palme, devreme ce se spala pe miini ori de cite ori vine vorba de finalizarea renovarii cladirii Colegiului National „Radu Greceanu”