Nenea Ioan Barbu imi e simpatic fiindca se minte pe sine ca e scriitor cu atita convingere incit a devenit credibil. E uimitor ! Recent, pe forumul ziarului „Curierul de Rimnic” a aparut o serie de comentarii despre Nenea in care cea mai mare parte a acuzatiilor e neverificabila. Verificabile sunt insa urmatoarele:1. Nenea face pe dizidentul in conditiile in care a fost un activist comunist fara repros, sef pe linie de partid a lui Tarnea, Tanasoaica, al meu si al multor altora.2.Nenea e las. Cind Florea Ciobanu si Dorel Constantinescu m-au dat afara de la „Orizont” pe motiv ca eu am scris despre Ceausescu „din convingere”, iar ei „din obligatie” (era ianuarie 1990) Nenea a lipsit de la sedinta pe motiv ca i s-a stricat masina si nu a putut ajunge. Scorul votului a fost de 9-8 pentru trecerea subsemnatului la somaj.3.Nenea este un manipulator. A fost omul care a contribuit cel mai putin la lansarea „Curierului de Vilcea” (ziar botezat de mine si ale carui prime numere au fost redactate la mine acasa) dar a reusit sa ii indeparteze pe toti din echipa pentru a ramine singurul proprietar. Din pacate, a nenorocit ziarul. Pe ultimul sau coechipier, Silviu Popescu, l-a „lucrat” cel mai artistic.4. Nenea e parsiv. Cu toate ca el era seful meu cind scriam „poezii” cu Ceausescu (pentru a putea ramine ziarist si pentru a publica si reportaje adevarate), ziarul pe care acum il are in proprietate m-a acuzat, recent, de „ceusism”. Sa mori de ris.5. Nenea e un pic incult, nu a citit clasicii si nu are habar de evolutia literaturii, ceea ce se poate observa din discursurile pe care le rosteste periodic, precum si din scriitura sa.6. Nenea fura munca altora. Romanul „Memoria nu arde” a fost scris in intregime de mine, fara ca Nenea sa puna o virgula, dar a tinut sa semneze alaturi de mine pretextind ca el a „aranjat” la editura „Dacia”. Imi era sef si am acceptat. Exista martori in acest sens, asa incit il sfatuiesc sa nu nege.7. Nenea a fost si ramine „omul bolnav al presei vilcene, un amestec patologic de recunoastere a valorii celuilalt si de rapt intelectual, de luciditate si minciuna, de pragmatism si bovarism. Poate de aceea imi e simpatic, fiindca e o „creatura” fara pereche.