Aud tot mai des articulindu-se o anume sintaxa ce-si are originea in religia crestina. Reactiile mele sunt uneori de stupoare, alteori de indignare, la cit de gresit inteleg si utilizeaza unele persoane expresia ''port cruce''. In special femeile isi asuma ca pe ceva firesc acest rol ingrat de ''purtatoare de cruci'', rol pe care de altfel nimeni nu le cere sa-l joace. Nici macar Dumnezeu nu le cere asta. Sau cu atit mai putin El.Astfel aud de femei care pe aceasta consideratie religioasa indura tot felul de tratamente inumane din partea celor care s-ar presupune ca le-ar fi parteneri. Sunt injurate, bruscate, batute chiar…. si ele indura. ''Isi poarta crucea''. Sunt tratate ca si cum ar fi robot de bucatarie, ca unealta vorbitoare si jucarie sexuala, iar citeodata-s folosite pe post de sac de box. Iar ele suporta, ca ''asta le e crucea''. Aflu despre femei cu barbati betivi si abuzatori, care desi sunt dezmierdate frecvent cu ciomagu` pe spinare, totusi ele isi considera loviturile incasate ca si „cruce data lor pe care trebuie sa si-o duca”. Ce se stie despre respectiva ''cruce'', dintr-un folclor oral religios desigur, este ca ar fi ceva chinuitor ce in mod obligatoriu trebuie sa posede fiecare crestin pe viata sa Ceva de care nu se poate scapa cu nici un chip, pentru ca respectiva ''cruce'' ar fi data fiecaruia de Dumnezeu Insusi. Convingerea ferma asupra aceastei presupus inevitabile realitati le sustine pe aceste femei sa suporte orice. Practic ele aleg sa isi duca vietile in chinuri, rabdind umilinte si violente pe care nicio fiinta umana n-ar trebui sa le suporte voluntar, nici sa le afle ca posibile macar n-ar trebui. Mie mi se pare ca totul pleaca de la falsa premisa ca Dumnezeu se ocupa de a pune neaparat fiecarui crestin o suferinta-n circa. Automat daca EL e implicat in necajitul omului care Lui se inchina, se presupune ca va exista si o compensare pe masura, pentru ca doar de la El porneste binele si raul, viata si moartea, pedeapsa si rasplata. Asta cred ca ar fi pe scurt ideia calauzitoare pentru femeile care isi considera suferintele lor domestice ca ''purtat al crucii''. Rationamentul e pertinent, dar este oare si corect? Daca necazul le-ar veni de la Dumnezeu, probabil ca asa ar fi, dar daca cumva chinurile lor nu au origine cereasca, ci pamintesca? Doar din despotismul unor masculi frustrati de dezechilibrati, atunci increderea si mingiierea ca Dumnezeu le va rasplati pentru suferintele lor stoice este una cit se poate de falsa ! Sustin asadar ca aceste femei gresesc crezind asa despre ''cruce'', se inseala singure.. Pentru ca El nu ne vrea prosti! E drept ca Dumnezeu ne indeamna sa fim blinzi si smeriti, iertatori si ingaduitori, dar El nu vrea si nu cere nici unei femei sa ajunga cirpa de sters pe jos a unui barbat…. Invatatura crestina nu pune femeia sa se lase calcata in picioare, terfelita, tratata injositor. Hristos insusi ne-a oferit pilda de comportament impotriva atentatorilor, cind i-a infruntat cum se cuvenea pe cei ce incercau sa-L prinda in vreo cursa ticaloasa. Tot asa si femeile chinuite trebuie sa raspunda cum se cuvine in fata nedreptatii, nu sa ramina cu capul plecat la nesfirsit. O suferinta asumata ca sacrificiu are sens cind dincolo de durere rezultatele sunt foarte, foarte bune. De asta a suferit Hristos pe cruce, ca dupa ce s-a terminat chinul vremelnic, dupa moarte a urmat viata. O viata vesnica pentru sine si pentru inca multi, pentru toti cei alesi. Atunci insa cind suferintele cuiva nu duc decit spre ruina, capitularea si supunerea in fata puterii raului poate conduce doar spre prabusire spirituala, spre caderea noastra ca oameni ! Un om care nu isi traieste viata cu demnitate, cind are de ales s-o faca, nu cred ca se apropie de Dumnezeu suferind orice si oricite rele. Cred dimpotriva. Supunerea inaintea raului apropie omul tot mai mult de adincuri si de intunericul deznadejdii, in loc sa il ridice spre cer. Asadar, doamnelor, daca este sa purtati o cruce de voia voastra, atunci ea trebuie sa fie pentru o cauza nobila si sa aibe un rezultat ce sa fi meritat cu prisosinta sacrificiul vostru. Rostul sa suporti ceva rau pentru o vreme rezonabila, este ca sa preschimbi atitudinea din rea in buna, ca tratamentul rau sa se revizuiasca si omul tau sa se imbuneze fata de tine, sa se prefaca din pradator in sot iubitor. Daca insa tu suferind doar perpetuezi si chiar alimentezi raul sa creasca, pai nu mai te crede, femeie, ca ''porti tu crucea lui Hristos'', ci adevarul este ca esti doar siluita si ratacita.Semnatura: Elena Popa