Ati putut citi cit de urit gaseste cu cale Cristian Cocea, de la „Societatea argeseana” sa vorbeasca acum despre mine, acum, cind nu ii mai sint sef. In urma cu citiva ani, acest om pe care l-am facut om, aducindu-l in presa, promovindu-l redactor-sef, chemindu-l de la Rm. Vilcea la Pitesti, ca sa ii fie mai bine, spunea despre mine cuvinte extrem de frumoase(la lansarea uneia dintre cartile mele „Actualitati si mentalitati in mass media”). Iata ce zicea Cristian Cocea in 2001: „Domnule rector, stimati invitati, dragi studenti, Am venit aici, in aceasta superba aula a Universitatii Brincoveanu, ca sa va avertizez asupra unui imens pericol care va pindeste. Da, pericol! Ati primit in mijlocul dumneavoastra un magician e vorba despre domnul Gheorghe Smeoreanu care sta acolo si se uita acum la mine… cu un aer nevinovat… dar eu stiu ca e magician si, de acum inainte, nimic in Universitate nu va mai fi la fel… In urmatoarele trei minute o sa demonstreze ca e magician, ca sa nu spuneti ca nu v-am prevenit… Il cunosc personal pe Gheorghe Smeoreanu de unsprezece ani. In urma cu unsprezece ani a facut prima vraja, in apartamentul sau dintr-un bloc din cartierul Ostroveni… din Rimnicu Vilcea. Acolo a strins un grup de nevinovati si le-a schimbat viata, creind primul ziar particular din Rominia, Curierul de Vilcea. Ziarul s-a dovedit un adevarat fenomen… succesul de public a depasit orice asteptare… nici tipografii nu mai vazusera asa ceva… si-l smulgeau din miini la rotativa… Un judet intreg mergea dupa Gheorghe Smeoreanu, ca in povestea cu soarecii vrajiti de cintaretul din fluier. Spre rusinea mea, marturisesc ca m-am lasat si eu vrajit. Mi-am abandonat onorabila meserie de inginer si am devenit, uite, ceea ce stiti cu totii ca sunt. Apoi judetul Vilcea nu i-a mai fost de ajuns magicianului si a trecut Dealul Negru ca sa revolutioneze si presa de aici. Curierul Zilei a socat, a nascut pasiuni, e iubit si urit, a batut ca tiraj orice asteptari. Curierul Zilei e laboratorul lui Gheorghe Smeoreanu. Nu intrati acolo! O sa vedeti retorte fumegoase, un athanor in care arde piatra filosofala, o sa va impiedicati de borcane cu animale ciudate… N-o sa gasiti computere pe birouri sunt globuri de cristal! Are si o pisica neagra, care ii spioneaza pe politicieni… Pe pereti gravuri din Hieronimus Bosch! Si, ca sa va spun tot adevarul, nici redactorii nu sunt ce par a fi. Gurile rele zic ca uneori se comporta ca niste zombi, sub vraja stapinului. Dragi invitati, Nu v-am convins ca faceti o mare greseala, ascultindu-l pe Gheorghe Smeoreanu? Hai sa va spun atunci cum lucreaza… Omul a citit in viata lui o biblioteca cu carti interzise. Stie descintecele lui Sigmund Freud, alea de patrund in sufletul omului, si-i leaga cununiile. L-a fumat pe Jung, are acasa o gradina zoologica cu arhetipuri domesticite. Stie de Lacan, stie ca dumneavoastra ginditi asa cum vorbiti. Si-a facut studiile la Sorbona si a invatat limba frincilor cu o frantuzoaica… Nu spun cum… In tinerete l-a citit pe barbosul Marx din scoarta in scoarta, de se temeau activistii de partid ca-i combatea cu citate de la sursa. A gasit frumuseti in poezia lui Mihai Beniuc si a calatorit la Polul Nord, sa prinda aurora boreala intr-o sticla. A intrat in piramide si a pus mina pe piatra de pe luna, aia de la NASA. Scrie in draci, cu toate ca a fost student la Teologie… Acum lanseaza un curs pentru dumneavoastra, studentii de aici, peste putin timp o sa scoata un jurnal politic. Prinde informatia din zbor, o indoaie de-i merg fulgii, da titluri „in haloul textului”