Semnarea acordului de constituire a Uniunii Social-Liberale in Arges a fost marcata de o ciudata discretie, faptul consumindu-se pe furis, la conacul Bratienilor de la Stefanesti. Ceea ce ar fi trebuit sa fie prima aparitie publica a lui Constantin Nicolescu dupa multa vreme a fost, de fapt, prima lui ne-aparitie.Publicul a fost informat post factum, printr-un comunicat de presa la care au fost atasate si citeva poze, ca dovada ca intimplarea este aievea. Aflam din acel comunicat ca la semnarea acordului au participat vreo zece insi, incluzindu-i aici si pe semnatarii insisi, adunarea avind mai degraba aerul unei conspiratii, decit al unui eveniment care marcheaza constituirea unei constructii politice de a carei importanta ni se aminteste la fiecare pas. Asadar, de ce se ascund de ochii presei zece persoane publice adunate laolalta in interesul Rominiei (parafraza dupa Crin Antonescu) si care la saptamina iti trimit mesaje prin care te cheama la conferintele lor de presa? Nu era nici interesul lor, nici al sustinatorilor lor ca la un asemenea moment sefii partidelor semnatare sa se comporte ca niste carbunari din secolul al XIX-lea. Comunicatul amintit nu da nici o explicatie, nici una de bun simt si nici una de neam prost, pur si simplu aflam ca s-au adunat, au semnat, au rostit cuvinte bine simtite, s-au pupat si a plecat pe urma fiecare in treaba lui. In lipsa unei explicatii oficiale de bun simt, am gasit eu una de neam prost si anume, cineva a dorit sa se ascunda de ochii lumii, a dorit sa evite intrebarile presei, a dorit sa evite situatiile stinjenitoare. Singurul care ar fi avut motive este Constantin Nicolescu si cred ca aceste manevre de bilderbergi de provincie au fost facute la cererea lui. Nu sint psiholog si nu pot sa discern resorturile gindirii care a provocat un asemenea comportament. Eu sint, cum mai spuneam, pulimea, alegatorul, ala care se uita si intelege cit il duce capul. Si pe mine nu m-a dus capul decit pina in punctul in care am vazut in comportamentul presedintelui PSD Arges manifestarea unui sentiment de jena. Ei da, Nicolescu pur si simplu nu a avut curaj sa dea ochii cu oamenii. Argumentul starii de sanatate nu tine: daca a putut sa se duca la vila Florica, prezenta a inca 10 sau 20 sau o suta de oameni nu i-ar fi afectat in nici un fel sanatatea. Repet, daca explicatia e de neam prost si gresita, este asa pentru ca organizatorii nu mi-au oferit alta. Firesc, urmeaza intrebarea De ce se simte Nicolescu jenat in fata oamenilor? Ce ascunde? E nevinovat, asa cum zic sustinatorii lui? Sau e vinovat, asa cum sustine parchetul DNA? Sincer, habar nu am. Insa aceasta uniune cu miros de conspiratie este o proasta manevra de P.R. capabila, iata, sa provoace suspiciuni in locul entuziasmului la care ar fi indreptatit-o atit importanta momentului politic, cit si, mai ales, anuntata, asteptata, aminata, anulata si iar anuntata revenire a lui Nicolescu in viata publica.