Tipărită în urmă cu opt decenii, la Tipografia Episcopiei din Râmnicu-Vâlcea, lucrarea „Femeia ca factor social”, ce poartă semnătura episcopului Vartolomeu Stănescu, se poate consulta astăzi la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea. Ea promovează ideea că femeile ar fi trebuit să devină principalele misionare şi promotoare ale bisericii în perioada interbelică, asta însemnând, evident, şi emanciparea lor politică şi culturală.

De fapt, volumul cuprinde o serie de conferinţe ţinute de episcopul Vartolomeu în faţa femeilor creştine din Eparhia Râmnicului; prin aceste cuvântări, episcopul le solicita să sprijine „Societatea evanghelică”, societate înfiinţată pentru a susţine Eparhia Râmnicului în activităţile educaţionale, culturale şi social-filantropice. Astfel, Societatea evanghelică viza trei direcţii de activitate: sănătatea trupească a oamenilor, civilizarea straturilor sociale şi cultivarea virtuţilor morale.

De asemenea, episcopul Vartolomeu aminteşte rolul femeii din Vechiul Testament, din Noul Testament, al femeilor împărătese care au apărat biserica şi al femeilor luptătoare pentru sfinţenie, dreptate şi apărarea valorilor creştin-sociale, femei şi mame care au convertit la creştinism comunităţi şi persoane, toate acestea reprezentând modele pentru o societate nouă, aflată între două războaie mondiale.

Referitor la coperta volumului, se poate observa faptul că este bogat ornamentată: astfel, în partea superioară există un frontispiciu decorat cu motive vegetale, reprezentând scena biblică Deisis, în care Isus Hristos apare ţinând Evanghelia în mâna stângă şi binecuvântând. El este încadrat în partea dreaptă de Sfânta Fecioară, iar în partea stângă de Sfântul Ioan Botezătorul care se roagă pentru iertarea celor păcătoşi. Apoi, în partea de jos a copertei este înfăţişată o troiţă alături de fântâna cu o cumpănă agăţată de cer – elemente ce provin din tradiţia de veacuri a poporului român, crucea fiind ridicată pentru suflet, iar fântâna fiind construtiă pentru trup. Astfel de cruci şi fântâni existau, pe vremuri, la toate răscrucile şi pe toate dealurile, astfel încât ţăranul, când se întorcea de la cosit îşi potolea setea, închinându-se Mântuitorului pentru pomenirea înaintaşilor.