Contrareforma din sistemul spitalicesc se intemeiaza, in cea mai mare parte pe argumente dintre cele mai ciudate, nici unul insa nu abordeaza esenta fenomenului. Ma asteptam ca opozitia sa explice si sa demonstreze ca sistemul sanitar a fost de o eficienta inimaginabila, ca a cheltuit cum trebuie banii alocati de la buget, ca multe din spitalele inchise nu erau doar locuri de tranzit spre spitalele mari, ca era absolut indispensabila intreaga armata de functionari fara legatura directa cu actul medical, ca un bolnav e mai bine servit intr-un spital cu dotari precare, dar aflat la capul ulitei, decit intr-un spital mare, dar aflat la distanta.Asteptam asemenea argumente, precum si ceva previziuni despre cum va distruge reforma lui Cseke acest inimaginabil de eficient sistem. In loc de asta, avem parte de argumente istorice (spitalul cutare a fost infiintat aha, acum o suta de ani, cum e posibil sa-l inchida”), de indignari simulate, in care manageri care isi pierd locul de munca si o sursa comoda de cistig, politicieni de doi bani in cautare de capital electoral si ordonatori de credite care ramin cu destu-n gura ii pling pe bietii bolnavi care vor muri pe capete pentru ca s-a inchis spitalul de pe ulita lor. Aceleasi bocitoare organizeaza proteste „spontane”, speculind cu viclenie, in scop personal, temerile si lipsa de informare a populatiei, sprijiniti de o presa anti orice excitata pina in pragul isteriei.Un ziar local pro PSD publica mai zilele trecute un reportaj la spitalul de la Mozaceni, reportaj care trebuia sa ne convinga de marea greseala pe care „criminalul” minister al sanatatii a facut-o cind l-a inchis. Reportajul era insotit si de o fotografie, pe care mi-am permis sa o reproduc, pentru ca mi-a produs si mie o mare emotie. Daca asa arata un spital, atunci este clar ca reforma lui Cseke este absolut necesara.