Mircea Draghici spune multe aiureli in declaratiile sale politice care presupun eu ca sint rodul unei gindiri profunde si al unei elaborari minutioase, care sa le faca apte sa fie rostite si ascultate in Parlament. Cind insa vorbeste pe nepregatite, Mircea Draghici spune niste prostii de se opreste si vintul din bataia lui. Ultima de care am eu cunostinta este urmatoarea: „Sint mindru ca sint complice cu domnul Nicolescu” si a fost rostita dupa ce deputatul a iesit de la DNA, unde zice domnia sa ca a fost acuzat de complicitate la savirsirea de infractiuni, in dosarul Nicolescu. La prima vedere, s-ar zice ca prin declaratia asta, Mircea Draghici admite ca a facut hotii pe mina cu Nicolescu, si asta ii provoaca accese de mindrie. Curios, nu? Temerea mea este insa ca Draghici a incercat iar un artificiu stilistic si a esuat din nou, asa cum face de obicei cind lasa din mina surubelnita si cheia de 14 si intra pe terenul periculos al fineturilor retorice. In acceptia juridica, termenul „complice” are un singur sens, ala de tovaras de faradelegi si nicidecum de simplu tovaras de fapte, sens in care se pare ca il foloseste deputatul. Gindirea subiacenta din care a rasarit aceasta prostie rostita emfatic ar fi ca Nicolescu nu a facut nimic pe linga lege, ergo, nici Draghici nu a facut nimic pe linga lege si ca el e mindru ca a fost tovaras de fapte bune cu Nicolescu. Oarecum tulbure ca gindire, daca asa o fi, si in mod cert catastrofal exprimata. Desi poate la origine complice sa fi fost lipsit de conotatii, in limba romina actuala,cel putin la nivelul folosirii curente, complice, cuvint inrudit cu complex, complicat, are un singur sens si conotatii negative. Adica nu poti sa fii complice la o fapta buna, asta e ideea. Mai stim noi ca Draghici este acolo unde este datorita lui Nicolescu. Nicolescu i-a dat functii pe la partid, Nicolescu l-a facut subprefect, Nicolescu l-a facut deputat. In conditiile astea, declaratia lui Draghici poate fi interpretata si ca o proba de solidaritate cu omul caruia ii datoreaza foarte mult si de care nu se dezice la greu.Indiferent de motive, ramine faptul ca deputatul acuzat a rostit o prostie, lucru de care nu ma mai mir, pentru ca am remarcat cam de multa vreme ca Draghici duce o lupta pe viata si pe moarte cu subtilitatile limbii romine. Dar situatia nu e disperata: a pierdut o batalie, nu si razboiul.Intre inginerul deputat Mircea Draghici si ciinele meu, Blacky, am constatat ca exista o asemanare: amindoi au privirea inteligenta, dar nu pot sa se exprime… O fi suficient sa arunc dobermanul in lupta electorala la anu, in colegiul lui Draghici?