Asadar, poetul Florian Silisteanu a facut cum a facut si, in vreme ce imprumuta o suta de mii de la unul sau altul, si-a inmatriculat pe numele sau o masina Opel, pentru singurul motiv ca o femeie a avut naivitatea sa creada ca daca ea a achitat masina, atunci a ei va fi si in acte. Am publicat astazi toate comentariile, chiar si unul in care se minte ca in acest site se pot cenzura materialele; nu se pot cenzura, fiindca acela care are acces la adresa paginilor de incarcare scrie ce vrea el si posteaza cu un enter. Am publicat si unul in care i se face lui Florian Silisteanu un portret urit dar foarte aproape de realitate. Iata-l:”Al. Th.Ionescu,un cunoscut si apreciat critic literar,al momentului,spunea despre Silisteanu:”Nu e greu sa scrii ca el…sint zeci de mii care scriu ,asa,in Romania…e la limita dintre publicabil si nepublicabil…lipsa culturii generale isi spune cuvantul.”(inregistrare pe reportofon).Ca om e un dezastru,mincinos,hot,tacar,puturos,-cu toate ca are copii de crescut si nu are studii,nu a dat niciodata cu sapa,a ajuns la 47 de ani si traieste din mila altora sau a pacalelilor si proxenetismului.A venit, o data ,la un festival de poezie ,si,a dat la „produs” o ziarista crescuta la slitul generos al criticului de intampinare Al. Th. Ionescu.Bea plavanul,numai „Busuioaca de Bohotin”.Pe vremea cand Doman isi petrecea timpul liber,” dormind in redactia cotidianului”Arges Expres”,l-a pacalit pe seful acestuia cu o suma importanta de bani,Seful ,somnorosului Doman,se numea Ionel Tache, si, era ,pupincuristul, antiziaristului Iustin Dejanu.Doi amici de-ai lui Doman vroiau sa-si vanda masina.Au apelat la Silisteanu.Le-a vandut masina,insa,le-a papat si banii.A petrecut cu poetul Mircea Barsila,o noapte de pomina,cu banii de la o publicitate,” Mac Donalds”,motiv pentru care a fost expediat din redactia ziarului”Curierul Zilei”.S-a pripasit la prietenii lui,scriitori,de la „Argesul”.Publica,aceleasi reportaje de cacat,pe care le publicase si-n „Curierul Zilei”,schimba doar denumirea personajelor.Despre el,fostul redactor sef de la „Curierul Zilei”,perioada GHEORGHE SMEOREANU,Valentin Bostoaca,spunea ca este „semianalfabet”.Uniunea Scriitorilor Romani,s-a transformat in Marea Adunare Nationala,Deocamdata,atat!Bun,poetul,nu-i asa?”Si la adresa mea sint formulate comentarii injurioase si stiu ca oricine poate spune orice la adapostul anonimatului. Cu toate greselile si stingaciile, comentariul de mai sus este insa unul foarte aproape de adevar, cel putin dupa opinia mea. Merita poetul Florian Silisteanu sa i se spuna in fata, pina la urma, asemenea lucruri.Totusi, pentru ce am scris despre aceasta situatie ? Pur si simplu din solidaritate cu o femeie pacalita in mod ordinar, o femeie de 30 de ani, pentru care nu e simplu sa piarda banii pentru o masina. Nu ar fi simplu pentru nimeni. In aceste situatii, exista si calea legala, iar femeia este decisa sa mearga pe aceasta solutie. Eu mai sper, totusi, ca amicii sau pur si simplu cei din anturajul poetului il vor ruga sa dea masina inapoi. Sint personalitati ale lumii literare, incepind cu Adam Puslojic si Mircea Birsila, sint oameni din administratie precum primarul Ion Dumitru , sint altii si altii care stiu ca Silisteanu a afirmat precum ca masina a fost cumparata de cea care acum nu o mai are. Unii sint decisi, raspunzind la solicitarea pagubitei, sa accepte calitatea de martor. Am scris insa cu sila (si abia astept sa inchei acest articol) gindindu-ma, sperind ca nu va avea loc un proces si nici o condamnare a unui poet pentru escrocarea unei femei care i-a fost iubita.Poetul Florian Silisteanu a lansat deja amenintari si injurii la adresa mea. Nu ma sperie, el fiind structural un las si un fricos, pentru ca isi stie constiinta incarcata cu sute de magarii, dintre care asta despre care vorbim le intrece pe toate. Eu ii propun sa dea proprietarei masina inapoi, sa spuna ca a trecut-o pe numele lui nu fiindca are cunostinte la inmatriculari, ci din eroare, si cu asta, basta. Nu de altceva, dar de cind are masina straina, poetul a mai comis niste fapte. Pe ele le musamalizam, doar sa dea „obiectul” inapoi. (N-am scris niciodata un articol cu mai mult dezgust. SI tare mi-as dori sa nu fiu nevoit sa revin la subiect).