Se cunosc cazuri in care Pulacioiu te lasa cind iti e lumea mai draga. Uneori, moare la intrare, alteori, devine tare ca fularul, iar in cele mai grave situatii cunoscute in istorie, decedeaza fara sa te anunte. Este pentru prima oara insa cind Pulacioiu se rupe de la locul sau si se repede, ca fulgerul, la stapin si incepe sa il loveasca peste ochi si gura, peste nas si obraji. Chestiunea ne aduce aminte de celebra „Poveste a Pulacioiului” sau „Povestea povestilor” de Ion Creanga. Asa ceva nu s-a mai vazut si cazul va intra atit in istoria presei locale, cit si a bolilor dermato-venerice. De ce ? Fiindca Pulacioiu a innebunit.Noi stiam, pina acum, ca nebunia se situeaza la nivelul capului cel mare, nu coboara la capul mic. Iata-l insa pe Ion Cilea intr-o situatie stranie. La capul mare e sanatos, la capul mic s-a inbolnavit subit, caz unic in analele medicinii.Deoarece suntem milosi si vrem sa-l ajutam pe om la necaz, ii sugeram dlui Ion Cilea sa-si bage Pulacioiu in dusmani si sa mearga neabatut inainte, fiindca a pierdut o scula bleaga, adica n-a pierdut nimic.Semnatura: C.P.