Ieri, au fost decernate premiile Filialei Pitesti a Uniunii Scriitorilor din Rominia pe anul 2006. Trebuie spus ca dupa ce l-am criticat in mai multe rinduri pentru dezinteres si chiar incompetenta, prof.univ. Nicolae Oprea, presedintele acestei filiale, si-a luat picioarele la spinare a gasit un sponsor generos, in persoana omului de afaceri Catalin Bulf, ai carui bani au dat intregii manifestari o turnura interesanta, macar pentru faptul ca fiecare scriitor premiat a primit si un plic cu bani. Iata ca se poate. Dupa manifestare, scriitorii au fost invitati la restaurant, tot pe banii sponsorului, desigur, ceea ce iarasi a fost bine, fiindca oamenii de condei trebuie sa se cunoasca intre ei, sa stea de vorba, sa se stimuleze reciproc.Nu voi publica eu, aici, lista laureatilor, fiindca aceasta este o rubrica de comentarii, nu de stiri. Vreau sa spun insa ca poeta Denisa Popescu a citit cu un talent fenomenal pagini din cartile premiatilor, iar criticii Nicolae Oprea, Mircea Birsila, Al. Th. Ionescu, Jean Dumitrascu si Sergiu I. Nicolaescu au vorbit magistral, au tinut discursuri de o retorica si o profunzime desavirsite despre scriitorii Virgil Diaconu, Gheorghe Izbasescu, George Rizescu, Petru Pistol si Liliana Rus. La rindul lor, acestia au raspuns prin eseuri memorabile.Dupa cite observati, am folosit o multime de superlative, fiindca aceasta reuniune a fost una extrem de reusita, dovedind ca avem scriitori mari si critici literari pe masura in aceasta zona. Tocmai de aceea m-a surprins cadrul restrins si inchis in care s-a desfasurat manifestarea. Practic, scriitoriii s-au ascultat ei intre ei si tot ei intre ei se vor citi, pina la urma. Firesc ar fi fost ca acest tezaur de talent si inteligenta reprezentat de cartile premiate si de vorbitori sa nu fie tinut in pivnita, ca sa zic asa, ci expus pe scena. Cu putina stiinta a marketingului literar, manifestarea putea avea loc la Teatrul Alexandu Davila si cu sala plina. Sciitorii ar fi putut da autografe, Denisa Popescu ar fi fost precis aplaudata pentru recitalurile ei si i s-ar fi cerut sa biseze, televiziunile locale ar fi fost prezente, lumea ar fi aflat ca pe aici se scrie literatura care merita citita.Am vorbit despre marketingul cultural si literar. Aici e buba, asta lipseste si asta ingroapa in anonimat munca unor scriitori de valoare nationala si, poate, europeana. Presedintele Nicolae Oprea a facut un pas bun, fiindca de ani de zile nu a mai avut filiala o asemenea actiune. Pentru a nu tine insa cartile in ghetou, e nevoie de mult mai multa munca de organizare si poate chiar de specialisti in comunicare. Si de agenti literari. De ce nu ?