Imi iau adio de la episcopul Argesului in mai multe sensuri, dar si in acela ca nu voi mai scrie, multa vreme, despre Prea Sfintia Sa in paginile „Viitorului”. In fond, nu am dorit decit sa ii spun verde in fata citeva adevaruri pe care nu indrazneste sa i le spuna nimeni, fiindca injuraturile pe care i le adreseaza unul Donoiu, de genul „Diavolul din spatele crucii” etc. nu sint adevaruri, ci doar insulte. Insulte pe care vladica, e drept, le digera foarte greu si ar fi in stare sa-i vinda pe multi, ca sa nu zic mai mult, numai pentru a scapa de ele. In fond, nu-i asa, Biblia cuprinde si exemple rele, nu doar pe cele bune, iar daca citesti si nu discerni prea mult in legatura cu vinzarea de oameni, e posibil sa te impregnezi de un astfel de model comportamental. Insa aceasta este o alta poveste, pe care nu doresc sa o dezvolt aici. Reiau ideea, spunind ca Prea Sfintitul Calinic este si va ramine intotdeauna un om om cu o credinta profunda, de nezdruncinat, un teolog patrunzator si constient de inutilitatea speculatiei academice, un scriitor genuin care atinge inalte culmi stilistice tocmai fiindca nu vrea sa le cucereasca asa, cu orice pret. Toata stima pentru crestinul, teologul si scriitorul despre care vorbesc (imi pastrez insa rezerva in legatura cu cantitatea imensa de titluri de carti pe care si le pune in bibliografie, dintr-o vanitate greu de suportat si dintr-un complex intelectual pe care nu ar trebui sa-l aiba). Altul este insa marele pacat al Prea Sfintiei Sale, altul este motivul pentru care eu unul ii spun adio si n-am cuvinte.Acest om pe nume Calinic este din calea afara de violent, umileste si jigneste cu dezinvoltura cu care altul ar bea un pahar cu apa. Sigur, exista temperamente colerice, insa pentru tinuta unui episcop da ca dracu (scuzati) sa urle ca apucatul, sa dea cu pumnii in masa (mai bine si-ar da in cap) sa ameninte cu diferite sanctiuni, in functie de interlocutor. Preotii din preajma sa, dintre care unii au o uriasa cultura, au citeva doctorate, in tara si in strainatate, il suporta pentru ca e, chipurile, Stapinul, numai ca Biserica Ortodoxa nu a trait niciodata in sclavagism, ci doar in ascultare, ceea ce e cu totul altceva.Vladica de Arges face pe arendasul cu oameni politici, cu musafirii, cu unii jurnalisti, trece cu o usurinta suspecta de distimie de la blindetea duhovniceasca la violenta diavoleasca. Sigur ca si Dumnezeul veterotestamentar este violent, numai ca stie El ce face, iar unui episcop nu ii este ingaduit sa se comporte asemenea Facatorului cerului si pamintului.Sigur de inamovibilitatea sa, folosind canoanele ascultarii calugaresti numai asa cum ii convine, vanitos ca scriitor si vinzator de frate ca om, Prea Sfintitul Calinic are toate sansele sa se smereasca, fiindca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, fie el si in rang de urmas al Sfintului Petru, ci indreptarea lui. Fiindca oricarui muritor trebuie sa i se acorde prezumtia de vindecare de bolile sufletului, il uitam, pentru o vreme, pe acest personaj contradictoriu care se afla, din nefericire, in virful ierarhiei unei eparhii cu traditii scrise in cartea de istorie a neamului. Adio, Prea Sfintite Calinic !