Nu știu alții cum văd lucrurile, dar cred că trebuie să fim mulțumiți cu acest punct obținut în fața Universității Cluj. Sunt diferențe mici de puncte între locurile din clasament, oricând poți aluneca în zona fierbinte, așa încât un scor egal în deplasare nu e de criticat.

Ceva, puțin, a reușit, parcă, să schimbe Marius Croitoru, am jucat un pic mai vertical, plasamentul a fost mai bun ca altădată, pasele mai corecte, grupul nu mai pare chiar atât de aiurit.

Nu aș fi scris nimic, totuși, după acest meci, dar pentru că vine pauza, vreau să spun că în următorii ani ar fi bine să privim în mod matur și complex situația echipei F.C. Argeș.

Probabil că încă înainte de terminarea actualei ediții de campionat va începe demolarea stadionului și partidele de acasă se vor disputa la Mioveni, ceea ce va constitui, orice s-ar spune, un handicap. Cred că vor trece două sezoane înainte de întoarcerea acasă, perioadă în care nu cupele europene trebuie să ne obsedeze, ci formarea unui lot solid, cu jucători, pe cât se poate, din pepiniera proprie.

Probabil că abia în 2025, cel mai devreme, se vor reașeza lucrurile și în acel moment trebuie să fim mai stabili, mai bogați, pentru a începe să urcăm către performanțele epocii lui Dobrin.

În toată această perioadă, ar fi bine să ne păstrăm cât se poate mai mult banca tehnică, pentru că urmărirea și promovarea jucătorilor este un proces de durată. Punctul de la Cluj îl consider pozitiv și pentru Marius Croitoru, pe care, la Craiova 1948, l-am observat a fi un om orgolios, capabil să plece singur dacă nu obține rezultate.

Pe scurt, în următorii ani consider că nu vom străluci, trebuie să acceptăm asta, dar dacă este să cerem ceva vom cere renunțarea la loturile făcute aproape exclusiv de impresari și pe internet, la improvizații, la vanități, la tensiuni.

În același timp, trebuie să excludem total o eventuală retrogradare, doar menținerea în primul eșalon putând să constribuie la maturizarea întregului sistem economic, sociologic și sportiv care este F.C. Argeș.

Rabdare, asta trebuie să aibă suporterii. Răbdare și, dacă se poate, fără tutun.

Și dragoste, fiindcă dacă dragoste nu e , nimic nu e.

Gheorghe Smeoreanu