Tudor Pendiuc, primarul Piteștiului, până azi, a organizat, o conferință de presă. A spus că a considerat-o necesară pentru a puncta, în câteva cuvinte, la finalul mandatelor sale, evoluția Piteștiului – orașul pe care l-a păstorit timp de 24 de ani, din cei 26 de administrație – în tot acest timp. ”Cred că e necesar, dar și util să punctez câteva lucruri: de unde am plecat, cum am evoluat, dar și ce aș aștepta eu, în continuare, pentru municipiul Pitești”, a spus.

S-a referit, primarul Pendiuc, la toate realizările de peste ani, neuitând să sublinieze -și nu o singură dată- că acestea nu au fost doar ale sale, ci ale unei echipe întregi de profesioniști. A vorbit despre cum au răsărit, în ani, cartierele noi, despre cum, de la o simplă stradă principală, s-a ajuns la ideea unui centru deosebit al orașului, despre ce l-a îndemnat și ce l-a motivat să ia deciziile pe care l-a luat, despre cât l-au bucurat toate rezultatele finale. A vorbit despre tot: infrastructură, creșe și grădinițe noi, canalizare, curent electric, cultură, sport, divertisment, asocieri, înfrățiri etc.

Despre ce și-ar dori, în continuare, pentru Pitești, Pendiuc a spus: ”Îmi doresc ca Piteștiul să continue dezvoltarea lui europeană, modernă. Să răspundă cerințelor cetățenilor săi, pentru că aceștia au fost, pentru administrația locală, o adevărată echipă tehnică, de reacție: ne-a furnizat soluții, bază materială dar și, atunci când era nevoie, corecții. Mi-ar mai plăcea ca Piteștiul să aibă, în continuare, o viață sportivă și culturală”.

A adus și mulțumiri: presei, părinților săi (care au plecat amândoi în cealaltă lume) – pentru că l-au învățat să nu se facă de rușine și i-au creat, astfel, frica vieții sale; familiei – soției, cel mai aspru critic al său de-a lungul vieții lor împreună, fetelor – pentru că i-au acceptat și înțeles lipsa, fratelui – pentru că a rîmas în casa părintească să păstreze memoria părinților. A dorit, apoi, succes noilor aleși și i-a îndemnat să nu înșele așteptările oamenilor.

A mai povestit Tudor Pendiuc cum s-a întâlnit, la inițiativa sa, la o săptămână după alegeri, cu  noul primar al Piteștiului, Cornel Ionică: ”L-am asigurat de sprijinul meu, ori de câte ori este nevoie. Sunt deschis să acord orice sprijin administrației, indiferent că e locală sau județeană, în momente grele. Dacă știu că pot face ceva, voi acționa fără discuție. Rămân conectat în această activitate. Și-a pus amprenta asupra mea! Sunt 26 de ani – o viață de om – până la urmă! Acum, cheia și…gata! Chiar dacă voi merge către o altă activitate – mediul universitar – gândul și preocupările mele tot la nivel administrativ vor rămâne”.

Jurnaliștii i-au adresat și câteva întrebări:

”Vă gândiți să scrieți o carte despre toată această experiență?”, a fost una dintre ele.

”Chiar mai multe”, a răspuns zâmbind larg Tudor Pendiuc: ”Sunt multe lucruri pe care nu le știe opinia publică și nu vreau să le iau cu mine. Multe nu le știe nici familia, să știți”. 

”Aveți ceva să vă reproșați?”, a fost o altă curiozitate.

”Poate faptul că i-am tratat, pe toți oamenii, după felul meu de a fi. Pe colegi, deasemenea. Aici a fost, cred eu, marea mea greșeală. Sigur că-mi găsesc și scuze: luat de activitate, am tras înainte, chiar dacă mai rămânea câte unul în spate. Am fost mai puțin atent la lucrurile acestea. Poate asta a dăunat”.

Inevitabil, trebuia întrebat și asta: ”Veți mai candida?”

”Eu, acum, îmi fac calcule doar pe termen scurt. Pe termen lung, obiectivele vor veni de la sine. Acum trebuie să recuperez din ceea ce familiei mele i-a lipsit atâta vreme și să-mi valorific experiența acumulată. Nu vreau să plec cu ea, când voi dispărea din lumea asta. Vreau s-o transmit și altora, sub diferite forme. Vom vedea. Dar să mă gândesc la o nouă candidatură…Abia am terminat cu niște decepții. S-o iau de la capăt?”. A fost răspuns fără ezitare, rostit cu o ușoară tristețe în glas.

Evenimentul s-a terminat elegant, cu o cupă de șampanie, zâmbete și strângeri de mână. 

La final,Tudor Pendiuc a mai adăugat: ”Azi nu a fost o conferință de adio! Doar una de la revedere!”. Sincer, am avut impresia că așa au simțit-o toți cei de față.