E carismatic, mor jurnalistele după el. E fâșneț. E pontos. E dezinvolt. E un pic macho.

E un artist al politichiei, un boem al dreptei. E copilul răsfățat al sorții și, ca atare, al politicii argeșene.

Pe lângă el, Nicolescu e un gogoșar acru, iar Iani Popa un știulete jumulit.

Despre cine vorbim ? Despre miliardarul, omul în floarea vârstei, frumușelul Mircea Andrei, președinte al PDL Argeș.

Când ai 20 de milioane de coco cash nu mai ai chef de bătălii politice pe viață și pe moarte. De ce pe moarte, când viața e așa frumoasă ?

Așa se face că PDL a intrat, la Argeș, în faza impresionistă. Dl. Andrei e un Renoir al vieții de organizație, un Toulouse Lautrec al campaniilor electorale, un Claude Monet al relațiilor cu presa.

E distrat, e șăgalnic, e migdalat, e orgolios ca un curtezan.

Îi place la nebunie să bată câmpii cu grație, când face politică îți aduce aminte de Odobescu și al său Pseudokynegetikos.

Întrebarea este dacă acesta e omul potrivit la vremuri de restriște.

Poate că este, în preajma lui Mircea Andrei trece timpul mai ușor și mai uiți că dreapta e în cădere liberă.