”Curierul” se tipărește pe hârtie ceea ce înseamnă că există o oră fixă până la care trebuie să predai materialul.
E frumos așa, semn că presa nu s-a schimbat totuși prea mult, ziariștii aveau o oră limită și acum o sută de ani fiindcă ziarul pleca la tipografie.

Procesul scrierii s-a transformat însă suficient, pe vremea lui Heliade Rădulescu se scria cu pana, apoi a venit tocul, apoi stiloul, apoi mașina de scris, iar acum, computerul. Din punctul meu de vedere este din ce în ce mai bine, îmi plac la nebunie noutățile pe care le aduce tehnologia și mă bucur că am trăit să prind epoca scrisului în word, a trimiterii pe mail, a discuțiilor pe telefonul mobil și a convorbirilor pe Skype.

Tehnologia izolează însă gândul, îl obligă să fie mai precis, în fine, haideți să trecem la subiect, nu pot să evit ideile cu care m-am așezat în fața computerului, deși nu-mi plac deloc, nu sunt idei luminoase.

Citiți continuarea articolului AICI.