Mortul viu care umblă prin județ este Ion Iliescu și nu întîmplătot titlul amintește de Karl Marx, care începe Manifestul partidului comunist cu celebrul enunț o fantomă bîntuie Europa – fantoma comunismului.

Din păcate pentru teoria și practica comunismului, Iliescu s-a născut la cîțiva ani după publicarea Manifestului, astfel că nu-l putem suspecta pe bărbosul evreu că și-a modelat fantoma după chipul și apucăturile lui Iliescu, lucru de altfel regretabil, pentru că comunismul a trebuit să mai aștepte o sută cincizeci de ani, ca că capete, în sfîrșit, față umană.

Ei bine, pesedeul l-a scos de la formol pe părintele lui spiritual și l-a adus la Pitești, unde l-a suit la tribună, ca să-i păcălească pe alegătorii pentru care încă soarele răsare – iliescu-apare și iliescu, te iubim, că ca tine nu găsim, așa cum rudele pișichere pun mortul în geam ca să-l păcălească pe poștașul care aduce pensia.

Nefiind pesedist, nici nu am fost în sala aia dar unii mai duși pe la școală susțin că apariția lui Iliescu pe scena Casei Sindicatelor a amintit izbitor de scena apariției fantomei tatălui lui Hamlet pe meterezele castelului din Elsinore.

Spre deosebire însă de fantoma lui Hamlet ăl bătrîn, care nu vorbea nici rugată, nici amenințată, fantoma lui Iliescu ăl bătrîn nu a așteptat nici rugăminți, nici amenințări, ca să vorbească, spre uimirea celor o mie de pesediști dintre cei mai îndârjiți pe care i-a găsit nea Costică.

Și tot spre deosebire de fantoma tragică a lui Hamlet, fantoma lui Iliescu este de-a dreptul comică, spune bancuri!

Ca să rîdem împreună, dați-mi voie să-l citez oarecum la liber: Iliescu zice că îi revene pesedeului sarcina să repare democrația!

Sincer, e cel mai bun banc pe care l-am auzit săptămîna asta.

Așadar, inițiatorul unui model de democrație care ne-a ținut ani buni departe de Europa civilizată este nemulțumit de stricăciunile produse de Băsescu și ai lui, de nu mai poate baronul local să fure în liniște, de teama procurorilor stricători de democrație!

Ion Iliescu, această fosilă vie al cărei loc este în zoologie alături de pasărea kiwi și de peștii crossopterigieni, sau poate pe meterezele sediului din Șoseaua Kiseleff, regretă aceste întîmplări nedemocratice, pe care cu atîta grijă le-a împiedicat în nejustificat de lunga lui domnie și le lasă, cu limbă de moarte, sper, misiune îndîrjiților pesediști ai lui Nicolescu, să pună umărul la remdierea acestor neajunsuri.

Este oarecum emblematic că acest apel fantomesc pornește tocmai din Argeș, locul în care democrația s-a stricat așa de rău, încît șeful local s-a umplut de dosare penale precum cîinele de purici.

Dacă Iliescu m-a făcut să rîd, uite că primarul Tudor Pendiuc dă una de răsună valea și mă lasă cu gura căscată: nu e vorba despre vreo bășină, deși aș încadra cu plăcere declarația primarului la categoria vorbe rostite cu curul.

Așadar, în fața unei mii de pesediști îndîrjiți, Pendiuc îl declară pe Iliescu PĂRINTELE DEMOCRAȚIEI ROMÂNEȘTI, fără să-i crape obrazul.

Deși mi-e simpatic primarul, mai simpatic mi-e adevărul, așa că trebuie să remarc că pomenirea democrației în aceeași propoziție cu Ion Iliescu este ori o jignire gravă adusă democrației, ori o dovadă clară că primarul Piteștilor are momente de rătăcire.

Cred mai degrabă că e vorba despre ciuli-buli, boala aceea care te face să uiți unde ești, cine ești și ce spui, pentru că democrația lui Iliescu a însemnat o mie și cinci sute de morți în decembrie 1989, a însemnat morți, schilodiți și ciumpăviți de bîtele mineriadelor, a însemnat cumplite siluiri împotriva economiei românești, despre care șandramaua care a supt la bolșevici zice acum că trebuie refăcută, a însemnat uluitoare furturi la vot și inimaginabile privatizări.

Îmi vine greu să cred că Pendiuc nu știe lucrurile astea și mult mai greu îmi vine să înțeleg ce anume l-a determinat să se umple de ridicol, cînd putea să tacă.

Ion Iliescu nu este tatăl democrației românești, el este cancerul României, sindromul deficienței imunitare, ebola, și mai numiți dvs. restul, este boala din oase de urîtul căreia au fugit în lume trei milioane de români, este bolșevicul care a descoperit secretul vieții eterne, spre nenorocirea noastră, la fel de eternă.

Sincer, mă ia groaza cînd mă gîndesc că democrația va intra în curînd în reparație capitală, iar echipele de mecanici roșii vor fi conduse de maiștri de talia lui Nicolescu.

Se pare că acei șapte ani biblici încă nu au sosit, deși unora le place să creadă că apariția fantomei bolșevice marchează sfîrșitul lor.

Dacă tot vorbim de apariții spectrale și de semnificația lor, prefer să-l cred pe Shakespeare. Apariția fantomei pe meterezele din Elsinore a declanșat un lanț de întîmplări în care toți eroii principali au murit violent.

Cum să crezi atunci că fantoma bolșevică vestește creșterea salariului minim la o mie de lei?