Mi-am propus de mai multe ori să îl sun pe dl Apostoliceanu și să îl invit la o cafea, dar m-am tot răzgândit. Precizez încă de la început că nu e deloc sigur că invitația mea ar fi fost acceptată, fiecare om e liber să își bea cafeaua cu cine crede de cuviință. Cert este că m-am întâlnit nu de mult cu dl Apostoliceanu pe holurile Consiliului Județean și când am vrut să îl salut a întors capul. Ori poate mi s-a părut, poate a fost o întâmplare.

Adevărul este că nu am dușmani sau cel puțin eu nu dușmănesc pe nimeni. Sper că nimeni nu mă dușmănește, deși în această privință nu sunt chiar așa de sigur. Unii îi privesc pe ziariști cu ochi răi deși fără ei n-ar putea trăi.

Aș fi dezamăgit să mă dușmănească dl Apostoliceanu, cu toate că n-ar fi exclus ca în urma articolelor în care l-am criticat să nu mă simpatizeze. Nu l-am atacat însă la persoană, așadar poate să nu mă simpatizeze dar în același timp nici să nu mă dușmănească.
Naiba știe cum stau lucrurile.

Citiți continuarea articolului AICI.