Recunosc că dacă aș fi condus eu Filarmonica Piteștiului nu aș fi făcut nici 10% din ceea ce realizează tânărul director Gabriel Niță.
Sunt, din păcate, un fanatic al muzicii clasice și asociez conceptul de Filarmonică doar acestui gen muzical. Eu greșesc, dl. Niță are dreptate. Cuvântul „filarmonică” are o etimologie transparentă și frumoasă.
Rădăcina etimologică este greacă:
- Phílos = „iubitor”, „prieten”
- Harmonía = „armonie”, „îmbinare”, „ordine sonoră”
Philharmonía este dragoste pentru armonie / muzică, iar muzica este de mai multe feluri și se adecvează diferitelor grupuri umane.
Pe acest principiu democratic merge Gabriel Niță, iar Filarmonica din Pitești prezintă concerte diverse, de la cele clasice, la jazz și folclor.
Totuși, eu m-am dus la ale mele, recte la un concert de muzică clasică, de Ziua Culturii Naționale. Haideți să recunosc că am pășit în sală cu îngrijorare deoarece nimic nu e mai rău decât să nu fii la înălțimea unor piese muzicale celebre. Atunci, îți e rușine de rușinea celor care greșesc.
Surpriză, surpriză majoră pentru mine !
M-am calmat când am văzut că bagheta va fi în mâna maestrului Tiberiu Soare, iar solistul nu era nimeni altul decât marele violonist Remus Azoiței. Urma să văd cum răspunde orchestra.
A răspuns onorabil.
Am ascultat Introducere și rondo capriccioso de Camille Saint – Saens, apoi maestrul Azoiței a interpretat magnific Fantezia Carmen pentru vioară și orchestră de Sarasate. Acuratețe maximă, pasiune, gentilețe pentru publicul piteștean.
Dirijorul a cuplat perfect orhestra cu solistul, nu a fost nimic provincial, niciun compromis.
Pentru că era o zi festivă românească, s-a cântat, un pic cam dur, cam progresist, după opinia mea, Balada lui Porumbescu, apoi cele două Rapsodii ale lui Enescu, dintre care cea mai cunoscută, emblematica Rapsodie nr. 1 în La major a fost lăsată ultima, pentru a încorona spectacolul.
Ei bine, tocmai aici am remarcat, din nou, spiritul prea, să-i zic, european ales de maestrul Tiberiu Soare.
Sau, cine știe, a fost ales un drum fără riscuri în lipsa unui număr suficient de repetiții ?
Să nu caut însă pete în soare, spectacolul, în întregul său, a dovedit publicului că orchestra Filarmonicii are valoare și pune pasiune, iar publicul s-a arătat, la rândul său, un bun cunoscător al opusurilor interpretate.
Face o muncă excelentă, repet, managerul Gabriel Niță, iar faptul că primarul Cristian Gentea a decis să investească insistent în Filarmonică adaugă Piteștiului nota de noblețe intelectuală și artistică pe care o merită.
Sunt doar 2-300 de spectatori, de melomani ? Da, dar faptul că la Pitești se cântă fără cusur, ba chiar, în multe momente, la nivel de excelență, cea mai înaltă muzică a lumii face bine societății.
Gheorghe Smeoreanu

























Lasă un răspuns