PSD Argeş e o ruină.
Ruinele întotdeauna ne trezesc nostalgii. Oare cât de frumos era când ruinele întruchipau un palat ?
Era frumos, este adevărat.
Frumos pentru ei.
Serbările se ţineau lanţ, vasalii plăteau la timp, şerbii nu se răsculau.
Visteria era plină, partidul lucra în paşi de vals.
Nicolescu Magnificul încuraja presa.
Culmea, mergeau chiar şi investiţiile, păstrând proporţiile. Pentru ei mult, pentru argeşeni mai puţin.
Acum, doar luna mai luminează, în nopţile reci, ruinele falnicului partid.
Iar din când în când, ca o umbră, apare paznicul:
Florin Tecău.
Lasă un răspuns