Cândva, când tocmai renunțasem la meseria de director de cotidian tabloid, preferând presa politică, aveam vreo 100-200 de cititori pe site-ul Criteriilor.
Bun prilej pentru colegul din presa argeșeană Mihai Alexandrescu să scrie lungi și mușcătoare articole despre un Gheorghe Smeoreanu ratat pe care nu îl mai citesc decât câteva duzini de oameni, dar și aceia cu lehamite.
I-am răspuns atunci colegului că așa cum am construit cotidiane de mare tiraj, voi construi și un site foarte citit, dar pentru asta e nevoie de muncă și răbdare.
Acum, colegul scrie la excelenta publicație http://www.dezbaterea.ro/. Fiindcă este la început, are doar vreo 100-200 de cititori pe net pe zi, adică tot atâția câți avem noi acum într-o oră sau, câteodată, într-o jumătate de oră.
Este de înțeles, fiindcă ziarul e proaspăt, are nevoie să de branduiască.
Așa stând lucrurile, nu voi fi deloc ironic cu excelentul jurnalist Mihai Alexandrescu, dimpotrivă, îi doresc succes.
Există însă un sâmbure moral în această poveste și îl pot întreba pe dl Alexandrescu:
–Chiar ai crezut, domnule, tâmpenia că Smeoreanu e terminat ? Nu te-ai gândit că unul care a făcut câteva gazete de mare succes va mai face una, dacă își propune ?
În fine, să fim noi sănătoși, că viața e frumoasă.

























Lasă un răspuns