Am fost la inaugurarea sălii de sport Pitești Arena, am stat sus, pe ultimul rând, exact în partea opusă locului unde au fost plasate persoanele oficiale, iar pentru că eram singur și fără nicio treabă, mi-am permis să gândesc la câte și mai câte.

În primul rând, mi-am dat seama că eu nu știu să fac nimic din ceea ce s-a făcut aici. Nu știu să realizez studii de oportunitate și fezabilitate, să proiectez, să licitez, să organizez șantiere, să torn fundații, să montez acoperișuri, să pun gresie și faianță, să montez aerul condiționat etc. M-a cuprins un sentiment de recunoștință și respect față de cei care știu să facă astfel de lucruri și m-am străduit să ghicesc cam câți oameni au pus umărul la construirea acestui edificiu. Să fie câteva sute de oameni, ori poate chiar câteva mii, dacă îi socotim pe toți, de la cel care a scris prima filă de dosar, până la cei care au tăiat panglica?

Stăteam eu frumos acolo, pe ultimul rând, iar prin fața ochilor mi se perindau aceste sute sau mii de oameni, cu familiile, grijile, bucuriile și mai ales cu competențele lor, unele dobândite în ani de tocit coatele pe băncile facultăților, plus alți ani de practică la alte și alte edificii.

Citiți continuarea articolului AICI.