Daniel Dragomir, candidatul PDL la Primăria Piteştiului, Cristina Diculescu, şeful de campanie, Cristian Berevoianu, precum şi întreaga echipă care vrea să îl dea jos pe Tudor Pendiuc suferă de complexul premianţilor.

Cu toţii ştim că premianţii sunt amabili, eleganţi, preocupaţi de muncă şi cu capul în nori.

Premianţii sunt preferaţii profesorilor, nu însă şi ai clasei, care îi dispreţuieşte. Ei devin şefi de promoţii, dar foarte rar câştigă concursuri de popularitate. Suntem în România, nu în America, unde premianţii sunt şi cei mai iubiţi.

Cu Mircea Andrei lucrurile stau altfel, fiindcă el nu face figură de premiant, ci de inteligent turbulent trimis mereu în ultima bancă, dar niciodată cuminţit. Daniel Dragomir şi Cristina Diculescu ar muri de jenă în ultima bancă şi nici nu concep să stea un pic acolo pentru a vedea situaţia şi din spatele clasei, nu doar din faţă.

Alegerile nu sunt câştigate de premianţi, cel puţin nu în România. Dacă vrea să aibă vreo şansă, Daniel Dragomir trebuie să-şi facă rost de un consilier rupt în fund, de un chiulangiu, de un semi-ratat, de unul care vorbeşte limba străzii.

Să vezi un premiant pierzând e tipic românesc.