Unii din clasa medie îi insultă pe cei din clasa de jos. Îi consideră: nespălați, proști, leneși, gunoaie umane.

Dar pe cei din clasa medie cine îi judecă? Cine le spune că sunt: dezrădăcinați, alienați, consumeriști, mercantili, narcisiști, conformiști, superficiali, grăbiți, frivoli, algoritmizați, utilitariști?

România nu mai are o pătură nobiliară care să le arate corporatiștilor că nici ei nu sunt croiți din cea mai bună stofă, că au la fel de multe defecte precum cei pe care îi consideră inferiori.

Se iluzionează membrii și adepții USR că ar fi noua nobilime națională.

Reciteam, într-una dintre serile recente, minunata pagină de proză a lui Mateiu Caragiale intitulată ”Remember”. Marele stilist îl descrie pe nobilul Aubrey de Vere. Ascultați:

”Aubrey de Vere. Când mă gândesc… Ne-am vorbit într-o zi așa, parcă ne-am fi cunoscut de când lumea. Numele lui normand — și până astăzi nu știu dacă astfel se cheamă întradevăr — nu-mi era străin, fiind numele de neam al zvăpăiaților conți de Oxford, după stingerea cărora a fost cules și alipit la cel de Beauclerk de Stuarții de mâna stângă, ducii de Saint Albans. Să se fi tras cumva din aceștia, nu i-ar fi făcut mai multă cinste ei lui decât el lor. Deși englez până la măduvă, în vorbire se slujea obișnuit de franțuzească și așa cum rar mi-a fost dat să o aud. Cu timbrul grav al glasului său mlădios și pur, ea era pentru dânsul ceva mai mult decât un mijloc de înțelegere, era o unealtă de seducere. Aflând ce era, l-am înțeles pe dată în totul; datina căreia Brummel i-a pus pecetea numelui său trăia în Aubrey de Vere în deplină strălucire. Până și plăcerii de a se sulimeni îi găsisem astfel tălmăcirea: cei dintâi locuitori ai Albionului de cari se pomenește, nu-și boiau în întregime goliciunea în albastru? Această coloare îi era îndeosebi dragă noului meu prieten, el o purta în însăși făptura lui, în ochi și sub pielița foarte străvezie a mâinilor, în cari, când la una când la cealaltă, sclipeau șapte inele, gemene toate — șapte safire de Ceylan. Cu brățara și cu parfumul, acea de neuitat mireasmă de garoafă roșie, inelele erau singurele lucruri cărora le rămânea credincios — încolo, ca îmbrăcăminte, nu știu să-l fi văzut de două ori la fel. Dar toată această migăloasă găteală nu era la dânsul decât un amănunt dintr-un întreg desăvârșit, de o fericită armonie. Aubrey de Vere avea un creier de minune alcătuit și un duh scânteietor, el ar fi făcut fala clubului cel mai închis și nu s-ar fi simțit la strâmt nici într-o adunare de cărturari, pentru că, dacă mărturisea că rufele și le spală la Londra, adăuga că tot astfel, în suta a optsprezecea, coconașii din Paris și le spălau în Flandra și cei din Bordeaux la Curaçao și așa știa să vorbească de toate, cu asemănări din trecut, cu apropieri și amănunțiri fermecătoare de câte ori i se întâmpla să povestească de călătoriile lui prin ținuturile străvechi ale Răsăritului, sau prin ostroavele pierdute ale oceanului liniștit, unde domnește primăvara veșnică”.

Am venit cu acest citat lung o dată pentru că stilul matein este o minune și apoi pentru că acesta este cu adevărat un portret de nobil. Nu au de ce useriștii și adepții lor să se erijeze ca fiind din același aluat precum Aubrey de Vere.

În plus, trebuie știut că nobilii adevărați nu își insultă niciodată supușii, eventual îi ignoră, dar nu îi jignesc.

Așa cum sunt ei, cei din clasa de jos sunt absolut necesari societății, iar fără ei nu ar putea exista nici useriștii și adepții lor. Tocmai pentru că nu pot și nici nu au timp să fie precum useriștii, sunt utili în activități pe care altcineva nu le-ar putea face. În plus, aspect pe care useriștii și adepții lor îl ignoră, acești oameni chiar sunt oameni.

Atrag atenția în modul cel mai serios că fanii USR și ai lui Bolojan sunt la un pas de a dezvolta un limbaj fascist atunci când vorbesc despre auriști. Aproape că nu există comentariu pe rețelele de socializare venit din partea celor ce se consideră elita societății care să nu conțină un sâmbure de fascism. Vreți exemple?

• La bătaie definitivă, în morții lor de larve mizerabile..
• Sincer, când văd larve suveraniste ridicate si troznite de jandarmi, ma simt relaxat. Măcar o institutie a statului își face bine treaba.
• Stiti ce bătaie bună vreau sa văd? Una d-aia să lecuiască larvele astea suveraniste! Si un pic de beci!

Astfel de postări apar pe Facebook-ul românesc. Dacă Goebbels ar fi avut Facebook, ar fi scris aceleași lozinci, doar cu țintă schimbată.

Am puternica impresie că o anumită parte a userismului migrează spre fascism.

Să nu spuneți că nu v-am spus.

Gheorghe Smeoreanu

(Această rubrică apare, în general, de două ori pe săptămână)