Publicistica a scăpătat, a ajuns la stadiul de propagandă. Rareori, nu mai des decât o dată pe an, întâlnesc un autor cu har de la Dumnezeu. Când mă pregăteam să scriu editorialul, am dat, întâmplător, peste o postare a unui anume Abel Dimitriev. Subiectul: USR. Nu știu cine este acest Abel Dimitriev, dar cred că este pseudonimul unui mare ziarist, descoperit sau ignorat. Vă invit să îl citiți pe Facebook, fie că sunteți, fie că nu sunteți de acord cu opiniile lui, iar acum, vă incit cu câteva fragmente dintr-o postare.

Userismul este puroiul unei adolescențe batjocorite

”Userismul este un abces social. Puroiul unei adolescențe batjocorite. L-ai avut și tu în liceu. Plăpândul ăla de 55 kg care își lua bully de la toți. Cel care a acumulat ură în el și acum o revarsă prin tratate feministe. Este o colecție de traume îmbrăcate la costum slim fit. Acum are 60 kg. A crescut. În liceu a fost cârpă. Un obiect de mobilier peste care se dădea cu mopul. A luat pumni în stomac în vestiar. A fost scuipat în ochi în pauza mare. Băgat cu capul în pișoar. I s-a băgat degetul cu scuipat în ureche. Și eu mi-am luat bully. Eram combinat cu o fată de clasa 11. Boboc fiind. Evident că mi-am luat bătaie de la ăia mari. Dar am ripostat. Mi-au spart nasul. Și acum am nasul oleacă îndoit. Dar am și dat. Useristul nu. Așa e adolescența. Te fuți. Te bați. Te împaci. Cei mai buni prieteni ai mei acum sunt fix dușmanii din generală și liceu. Useristul a acumulat ură. Trauma nerezolvată. Pe care o exteriorizează politic.
În adolescență. Acolo a încolțit ura. Uitați-vă în ochii lor. Vedeți câtă ură zace acolo? Cunosc zeci de useriști. Toți te privesc de sus cu scârbă și ură.
Acel adolescent terifiat nu a murit. S-a mumificat sub un strat gros de aroganță corporatistă. Userismul s-a născut din teroarea căderii penibile pe hol. De aceea nu este limitat doar la partidul USR. Acum folosește politica drept pumnul lui de așchilambric. Pe care nu l-a putut da în liceu”.

Citiți continuarea articolului AICI.