Dezbaterea politică din România este înecată în șabloane, în oportunism și slugărnicie. Când apare un lider politic știi a priori ce va spune. Orice tentativă de analiză este sancționată deoarece partidele au devenit Biserici și au stabilit dogme.
Cine îndrăznește să judece este considerat eretic și ars pe rug în piața publică. Dacă în cazul teologiei există Scriptura, Tradiția, Sfinții Părinți și intepretarea merge înainte sub atenta supraveghere a Duhului Sfânt, în politica românească frica, prostia și obediența sunt sfintele daruri fără de care nu există mântuire. Așa se face că în politică se vorbește o limbă străină de realitate, creatoare de lumi paralele. A avea vechime într-un partid este sinonim cu a-i învăța gramatica și vocabularul, retorica și arta minciunii. Să fii politician a devenit sinonim cu trecerea în altă dimensiune, de aici senzația oamenilor obișnuiți că politicienii sunt ființe extraterestre cu care nu e bine să ai de a face deoarece îți fură tot ce ai, material și spiritual.

De treizeci de ani, clasa politică se scufundă în sine, iar clasa mediatică o încurajează și o urmează, ambele clase devenind în ochii oamenilor obișnuiți un rău necesar, cu accentul pe rău și cu o tot mai mare îndoială că e necesar. Aici am fost până la data de 9 mai a.c.

Președintele Nicușor Dan a spart dogma în punctul ei cel mai fariseic, spunând:

”Cred eu că, exact în acest moment, de Ziua Europei, trebuie să vorbim despre Europa altfel decât cu lozinci, să ieșim din logica în care, în loc de dezbatere, avem lozinci, pentru că, din păcate, Europa este un subiect care divizează societatea noastră și, în loc de dezbatere, cum am spus, avem lozinci”.

Iată câteva vorbe în baza cărora se poate dezvolta o nouă epistemologie politică românească. Dacă vom continua să opunem lozincilor lozinci, vom rămâne divizați, iar dacă reușim să ieșim din această logică, avem o șansă de reconciliere națională.

Citiți continuarea articolului AICI.