În marja moțiunii de cenzură, am putut observa un fenomen bizar, anume că suporterii celor două tabere au început să semene cu membrii celor două tabere. Oameni care nu sunt membri de partid au publicat pe Facebook texte care aveau aceeași retorică precum textele membrilor de partid. Te întrebi: cine a contaminat pe cine?
Mai mult, retorica din ambele tabere a devenit interșanjabilă, adică liberalii vorbeau precum pesediștii, iar useriștii precum auriștii. Evident că suporterii au adoptat acest unic mod de exprimare, ajungând să nu se mai deosebească unii de alții în chestiuni precum formularea frazelor, modul frust de argumentare, termenii tari folosiți împotriva inamicilor. S-a ajuns la identitate stilistică totală, doar numele partidelor și ale politicienilor rămânând diferite. S-au creat două bule identice care se războiau, și încă o mai fac, între ele în mod suprarealist.
Acest fenomen de uniformizare a polemicii, în care toți actorii, profesioniști sau nu, au devenit o apă și-un pământ, a dus la o nemaiîntâlnită sărăcie a discursurilor, rostite în studiouri de televiziune sau scrise pe rețeaua de socializare, la o infantilizare a vocabularului și la manelizarea mesajelor.
Încă un lucru, la fel de interesant, îl reprezintă imitarea de către membrii activi de pe Facebook a structurii ierarhice a membrilor de partid. Și în online, ca și în partide, au apărut liderii și purtătorii de geantă care le cântă în strună. Mai ales liderii virtuali sunt kitsch deoarece ei nu luptă decât pentru propria vizibilitate și confirmare, neexistând altă miză.
Cu totul altfel ar fi stat lucrurile dacă, așa cum ar fi fost de așteptat, pe rețelele sociale ar fi apărut postări argumentate, cu date concrete, cu idei ale unor economiști sau politologi, care să le demonstreze politicienilor că trebuie să gândească mai subtil și mai profund, că nu își mai pot permite un mod rudimentar de dialog. Din nefericire, postacii și politicienii s-au întrecut în a fi care mai de care mai schematici, mai rigizi cognitiv, și de un absolutism dizgrațios.
Citiți continuarea articolului AICI.

























Lasă un răspuns