Nu e surd mai surd decit acela care nu vrea sa auda, zice o vorba. Si nici orb mai orb decit ala care nu vrea sa vada, as completa eu. Pe domnul Mihai Golescu, director si, in cele mai multe zile ale saptaminii, editorialistul ziarului Argesul, il banuiesc ca sufera si cu auzul, dar si cu vazul, daca ma iau dupa felul cum reflecta ziarul cazul Nicolescu si dupa opiniile exprimate de domnia sa pe marginea aceluiasi caz. In rezumat, tot ce vine de la PSD e minunat, e fara pata, iar tot ce vine de la PD-L si de la presedintie e invers. La Argesul domnului Golescu totul e fie alb, fie negru, fara nuante de gri, adica fara indoielile si fara ezitarile firesti ale unui om care se mai si indoieste si indoindu-se cugeta si cugetind demonstreaza ca exista. Impingind la limita silogismul cartezian, am zice ca domnul Golescu nici nu exista, atita timp cit nu se indoieste. Dar nu, domnul Golescu exista si ne impartaseste aproape zilnic certitudinile sale, pe care si le-a creat privind cu un singur ochi si ascultind cu o singura ureche. Hai sa vedem citeva cazuri concrete culese dintr-un singur articol:
In editorialul Cum se cistiga alegerile, aparut simbata, 6 februarie, Mihai Golescu zice ca una din metode, cea mai utilizata evident, de negrii din PD-L, este arestarea preventiva si, spre exemplificarea ideii, insira numele citorva arestati: Dinu Patriciu, Gheorghe Becali, Antonie Solomon, Sorin Ovidiu Vintu si Constantin Nicolescu. O singura nedumerire: cum ar cistiga PD-L alegerile, prin arestarea primarului PD-L al Craiovei?
Apoi, domnul Golescu sugereaza ca Mircea Andrei a chemat primarii PD-L la o manifestatie in contra manifestatiei planuite de PSD dupa arestarea lui Nicolescu. Nu i-o fi spus nimeni domniei sale de sms-urile prin care primarii PSD erau chemati la Pitesti, dar nu cu mina goala, ci cu cite 10 insotitori de caciula?
Din acelasi editorial, aflam ca partidul negrilor isi ameninta adversarii: „Vezi ca tu urmezi daca nu treci in partidul nostru sau daca nu te dai pe brazda!”