Îmi amintesc că în studenţie am locuit un an la cămin, împărţind camera cu un japonez de la istorie. Convieţuirea noastră s-a terminat rău. Într-o zi, japonezul a lipit pe peretele camerei noastre o caricatură cu explicaţia „Ceauşescu e un tâmpit”.

Pa vremea aceea nici nu ştiam prea bine ce funcţii are Ceauşescu, îmi păsa doar de minunile pe care le descopeream la factultatea de psihologie în legătură cu funcţionarea psihicului uman. Totuşi, nu mi-a plăcut că şeful statului meu era jignit făţiş, aşa încât am „postat” şi eu pe perete o caricatură în care îl tratam aidoma pe împăratul Hirohito.

Colegul meu a sărit la bătaie cu o furie neaşteptată şi numai faptul că era cu un cap mai mic a făcut să nu încasez o bătaie strașnică. Ne-am pocnit reciproc și cred că o meritam amândoi.

Aseară, nu a rămas epitet jignitor pe care limba română să îl posede şi pe care Mircea Badea să nu-l adreseze preşedintelui Traian Băsescu. Nemernic, jigodie, handicapat etc.

În mod normal, dacă aceste cuvinte la adresa şefului statului ar fi fost rostite de faimosul om de presă în orice cârciumă din România, s-ar fi găsit în mod sigur cineva care să-l poftească pe uşă afară. Iar dacă nu ar fi înţeles de bună voie, ar fi înţeles de nevoie.

Să îți aperi președintele nu de critici, ci de ofense pare un gest normal. Ba chiar găsesc  firesc să-l și pocnești pe unul care insistă în astfel de atitudine.

În fine, nu înțeleg cum e posibil ca un fel de a vorbi care l-ar expune pe Badea la riscul de a fi dat afară din orice cârciumă e permis la televizor.

Parcă exista CNA.