Rᴏᴍᴀ̂ɴɪᴀ ᴜʟᴛɪᴍɪʟᴏʀ 200 ᴅᴇ ᴀɴɪ ᴀ ғᴏsᴛ, ɪ̂ɴ ɢᴇɴᴇʀᴀʟ, ᴏ ᴛ̗ᴀʀᴀ̆ ᴘʀᴏғᴜɴᴅ ɪ̂ɴᴀᴘᴏɪᴀᴛᴀ̆

Să nu ne supărăm pe această istorie dureroasă pentru că este cea adevărată. E mai bine să le spunem copiilor noştri că am fost un neam greu încercat, abil, descurcăreţ, talentat, asuprit, dar şi înapoiat din punct de vedere tehnologic şi economic. Nu are rost să îi minţim. Rᴏᴍᴀ̂ɴɪᴀ după 1859 ,,ᴀ ᴀᴠᴜᴛ ᴏ ᴇᴄᴏɴᴏᴍɪᴇ ɴᴇᴘʀᴏᴅᴜᴄᴛɪᴠᴀ̆, ᴏᴄᴏʟɪᴛᴀ̆ ᴅᴇ ᴍᴜʟᴛᴇ ᴅɪɴ ʙᴇɴᴇғɪᴄɪɪʟᴇ ʀᴇᴠᴏʟᴜᴛ̗ɪᴇɪ ɪɴᴅᴜsᴛʀɪᴀʟᴇ” (Robert Santa)

Ţara noastră a început să se dezvolte din ce în ce mai bine în interbelic, dar fără să aveţi iluzia că oamenii de rând trăiau extraordinar după Marea Unire. Decalajul faţă de statele din Europa Centrală şi de Vest erau mari. (vedeţi Prof. Murgescu, 2010)

În acelaşi timp, România a fost mereu o țară afectată de un nivel ridicat de inechitate. În perioada antebelică, mulți țărani nu aveau pământ sau aveau prea puțin pentru a fi autonomi din punct de vedere economic. Pământul era al bogatilor. S-au înregistrat salturi în bine în domenii precum agricultura, accesul la educaţia publică, accesul la cultură şi altele în perioada 1920 – 1940, dar 80% din numărul populaţiei era stabilit în rural. La oraşe, au apărut industrii moderne, adesea conduse de capitaliști autohtoni şi străini, iar asta a ajutat mult ţara.

Cu toate acestea, ɪɴᴇᴄʜɪᴛᴀᴛᴇᴀ, aşa-numita ɴᴇᴅʀᴇᴘᴛᴀᴛᴇ socială, persita. Bogaţii deveneau tot mai bogaţi în timp ce din sărăcie ieşeau foarte puţini. Regimul comunist a mai redus din cotele inechităţii, chiar dacă a călcat în picioare elite şi multă lume educată, productivă. Abuzurile şi inechităţile au continuat şi s-au accentuat grav în România după 1980.

După `89 majoritatea românilor au investit încredere în liderii care au promis că vor lupta cu nedreptatea şi s-au făcut paşi. După anul 2000, de exemplu, România a avut a 6-a cea mai rapidă creștere economică de pe planetă (măsurată prin evoluția PIB/cap în USD prețuri curente), din peste 200 de state și teritorii pentru care FMI colectează date. (Santa). Am fost pe creştere aproape continuu, viaţa şi infrastructura s-au îmbunătăţit mult oricât ar nega unii mai pesimişti, dar încă foarte mulţi români sunt lăsaţi în urmă sau împovăraţi de taxe mai mult decât cei bogaţi.

Diferenţa tot mai mare între românii bogaţi şi săraci este dată de o combinaţie de politici de stat şi de atitudini specifice României şi statelor din estul continentului. În ceea ce priveşte politicile de stat, ,,redistribuirea” în România – politicile guvernamentale prin care sunt transferaţi banii de la oamenii bogaţi la cei mai săraci – are o mai mică amploare decât în alte state democratice. ɪᴍᴘᴏᴢɪᴛᴀʀᴇᴀ în funcţie de cât câştigi reprezintă o sᴏʟᴜᴛ̗ɪᴇ de bun simţ, dar nu şi la noi. Bogătanii şi partidele de centru-dreapta sau ce or mai fi ele se opun. ʙᴏɢᴀ̆ᴛᴀɴɪɪ, marile ᴄᴏᴍᴘᴀɴɪɪ, evazioniştii cu duiumul din ţara asta nu se vor a fi deranjaţi. Ei nu înţeleg că inechitatea se vede pe telefon şi românii devin din ce în ce mai frustraţi din această cauză. Internetul şi apărarea doar a celor bogaţi produce răscoale. Martoră ne este istoria că ʀᴇᴠᴏʟᴜᴛ̗ɪɪʟᴇ nu aduc binele şi echilibrul la masă.

Aşa că ᴀᴄᴛ̗ɪᴏɴᴀᴛ̗ɪ în sprijinul celor care muncesc şi rămân săraci ᴀᴄᴜᴍ, nu mâine Vă spune un profesor de istorie.

Nicolae Georgescu