Se întâmplă o dată la cinci ani. Președintele ales de români vine în fața Parlamentului României pentru a depune jurământul. Imediat după aceea, el este președinte în toată puterea cuvântului, cu drepturi și obligații dintre cele mai importante în statul român.

Este a doua oară când sunt de față la acest eveniment. Nu este unul oarecare. Eu însumi, în calitate de deputat, am depus un jurământ la începutul fiecărui mandat. Vă asigur că nu este atât de simplu, cum pare la prima vedere. Nu se rostesc doar cuvinte, ci se angajează niște valori. Cele mai grave se referă la poporul român, la libertate și la drepturile unor milioane de oameni și la integritatea unei țări care stă pe o istorie de peste două mii de ani, nu pe vânt. Primul meu jurământ de acest tip a fost ca simplu soldat și nici atunci nu a fost mai ușor. Au urmat cele din timpul pregătirii și la absolvirea școlilor de polițist. Toate au fost angajamente față de țară și de oamenii ei. De niciunul nu mă simt eliberat nici acum. Cred cu toată ființa mea că nu există o eliberare de acest angajament. Jurământul rostit și semnat este o promisiune pentru eternitate, nu o vorbă în vânt.

Îl priveam ieri pe președintele României rostind-și jurământul în fața noastră, a parlamentarilor și a întregii Românii, și mă gândeam la angajamentul meu de cetățean, de fost polițist și de deputat în Parlamentul României. M-am bucurat pentru Nicușor Dan și i-am urat să-și poată duce la bun sfârșit angajamentul pe care și l-a luat.

Toți cei care au gânduri bune și priceperea de a face bine pentru noi toți trebuie sprijiniți pe drumul lor de la jurământ la final de angajament.

Să fie într-un ceas bun!