Faptul că la o expoziție organizată de Ziua Veteranilor din Teatrele de Operațiuni a fost expusă uniforma generalului Nicolae Ciucă, plus bocancii și, dacă nu mă înșel, chiar și obielele, mă face melancolic, aducându-mi aminte de tinerețe.

În tinerețe, am avut posibilitatea să optez între două variante de destin, una era să rămân în străinătate pentru a lucra în domeniul demografiei, alta, să stau în țară și să îmi îndeplinesc visul de a trăi din scris.

Când am obținut viza de Franța, un general de la Pașapoarte m-a întrebat dacă prefer să sar gardul sau să privesc printre uluci, iar eu am râs cum numai la treizeci de ani poți râde, adică un pic inconștient, zicând că numai în țară pot fi ziarist și pot să citesc cât am chef, să adorm târziu și să scriu articole la ziar.

Am ajuns așadar la ziar, unde se făcea un fel de negociere tacită cu șeful, în sensul că scriai la pagina întâi despre Nicolae Ceaușescu, iar pentru celelalte pagini puteai să îți alegi singur subiectele.

Citiți continuarea articolului AICI.