De la o vreme, citesc doar ziare, ceea ce ar însemna, captând în plan spiritual ceva din planul fizic, că mănânc doar carne de porc.

Așa stând lucrurile, este evident că m-am îngrășat mental, atât de tare, încât dacă mă obligi să urc câteva trepte, adică pagini, din Platon, încep să gâfâi.

Nu am fost niciodată un vegetarian al spiritului. Nu am citit doar Joyce și Eco, doar Sarraute și Butor, am mai dat-o și pe Sadoveanu, ba chiar și pe Agârbiceanu, ceea ce unora li se poate părea a fi ceafă la grătar și mici cu muștar.

Cu atât mai puțin am îndrăznit să postesc, hrănindu-mă doar cu Derrida și Habermas, cu Proust și Barthes. După o zi de post, înfulecam o halcă de Dostoievski.

Vestea proastă este că niciodată nu am avut burtă peste curea ca acum și gușă cu trei valuri. Nu mai am libido literar, iar în ce privește capacitatea de filosofare, am auzit că înainte de a te lăsa de tot, te face de râs.

Într-una din nopțile trecute, am luat în brațe o carte fină, cu coapse lungi – “Cartea scurtelor iubiri eterne” a lui Andrei Makine. Însă în loc s-o f…, așa cum aș fi făcut altădată, m-am trezit că adorm pe umărul ei, prietenește.

Eh, dar nu numai că mă hrănesc cu cârnați și slănină, dar îngraș și eu porcul scriind la ziar. Am devenit un porcar gras care abia își mai mișcă fundul.

Zilele trecute, am scris o poezie. A ieșit ca o omletă cu jumări.

Știe cineva ce să citesc ca să slăbesc ?