Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a participat în ziua Praznicului Sfintei Treimi, luni, 13 iunie, la slujba de sfințire a bisericii Mănăstirii Slănic din Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului.

Biserica cu hramurile: Sfânta Treime, Nașterea Maicii Domnului și Sfântul Cuvios Teofil Mărturisitorul a fost ridicată în perioada anilor 1991 – 2022.

Slujba de târnosire a fost săvârșită de un sobor de ierarhi din care au făcut parte: Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului și Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului.

După săvârșirea slujbei de sfințire, a fost săvârșită Sfânta Liturghie în Altarul de vară al mănăstirii.

În cuvântările rostite cu această ocazie, ierarhii au evocat viața duhovnicească a stareților Vitimion Nițoiu și Teofil Bădoiu, cei care au pus bazele vieții monahale de la Mănăstirea Slănic, noua biserică sfințită astăzi fiind rodul rugăciunilor pe care aceștia le-au făcut împreună cu credincioșii.

Mănăstirea Slănic

Unii istorici afirmă că Vlad Ţepeş ar fi întemeiat un schit în aceste locuri, între anii 1456 – 1460, pe când se retrăsese după luptele cu turcii, iar alții susțin că schitul ar fi fost înfiinţat de Mihai Viteazul, sau că schitul a fost ctitorit de către fiul unui domnitor din Ardeal, căsătorit cu o fiică a lui Neagoe Vodă, care avea o moşie în apropiere.

Prima informaţie scrisă, demnă de luat în considerare despre existenţa unei biserici în zona cunoscută sub numele La Schit apare într-o hotărnicie a moşiei unor moşneni slăniceni.

În anul 1916, monahul Irinarh Pulpea din localitatea Slănic, tuns în monahism la Schitul Ciocanu, vieţuitor un timp la Schitul Robaia, vine în această parte de lume, reușind să pună un început de viaţă pustnicească.

În anul 1922, de la Schitul Robaia a venit ieromonahul Isidor Ghimpeţeanu, care împreună cu monahul Pantelimon Şuşală, au ridicat prima biserică de zid cu hramul Nașterea Maicii Domnului, târnosirea săvârșindu-se la data 19 octombrie 1930.

Viaţa duhovnicească la Slănic a început să sporească, odată cu anul 1944, când stareţ al lăcaşului a fost numit Părintele Vitimion Niţoiu. Programul liturgic, slujbele realizate zilnic, rânduiala monahală după tipic și edificarea spațiilor monahale, administrative și gospodărești sunt principalele realizări ale acestui răstimp.

În anul 1978, conducerea stăreției a fost încredințată Părintelui Teofil Bădoiu, care a păstorit cu dragoste obștea până în anul 2010, când a trecut la Domnul. În această perioadă au fost construite două lăcaşuri de rugăciune: mai întâi Paraclisul închinat Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, iar ulterior biserica mică din lemn, cu hramul Schimbarea la Faţă, pe locul unui altar de vară mai vechi.

Cu trecerea vremii, obştea înmulţindu-se, se resimţea nevoia unui lăcaş de rugăciune mai încăpător, iar la data de 20 iulie 1991 a fost sfinţit locul și a fost așezată piatra de temelie a noii biserici.