Azi, mi-a spus cineva trei cuvinte pe care le-am simţit ca pe un sărut. E vorba de un simplu sms.

În context, aş face o mărturisire.Eu nu reacţionez la mesaje otrăvite, am învăţat să mă lase rece, expeditorii lor au depăşit de multă vreme orice limită şi m-au imunizat total.În urmă cu o săptămînă, chiar la aniversarea zilei mele de naştere, am primit un mail avînd titlul „La mulţi ani !” şi următorul conţinut:

„Iti trimit acest mesaj pentru ca nu vreau sa mai spun intregii lumi cat esti de jalnic, asta nu ca nu s-ar sti acest lucru, dar pentru ca in aceasta zi minunata, cand implinesti tocmai tu un numar de ani, trebuie sa inveti a intelege ca nimeni nu este perfect asa ca tine, ca toata lumea e supusa greselii, respectiv acea lume care munceste si nu face santaj, dupa metode mizerabile, chiar hidoase, asa cum te-ai obisnut tu in cei 14 ani de cand ai nenorocit jurnalismul la Pitesti. Oamenii au inteles ca aveau nevoie de tine pentru a cunoaste partea urata a presei argesene, dupa care sa invete sa se salveze din aceasta mizerie, presa, pe care tu spui cu nonsalanta ca o rasfoiesti pe net in fiecare dimineata si, mai grav, ca o faci la Pitesti. Mi-ar fi rusine, daca as fi in locul tau sa ma mandresc, cum faci tu cu cele doua case, daca ar fi ale mele si daca le-as fi obtinut prin mijloace perfide, mincinoase si miselnice, precum tu, marele G. Smeoreanu. De asemenea mi-ar fi rusine, in locul tau, sa spun ca am format o scoala de jurnalism la Pitesti, deoarece tot ceea ce se vede de la o posta este prostia intruchipata, miselnicia, fariseismul si laudarosenia, calitati pe care, in mod sigur, aproape toti gazetarii le-au extras din substanta ta, Gheorghe Smeoreanu! Aaa….Am uitat sa iti spun: La multi ani!

Bun, deci aşa stau lucrurile, ca să vedeţi pînă unde le ajunge anumitor indivizi ura, le trece dincolo de umeri, îi înghite cu totul, ca o apă împuţită şi clocotitoare. Fiindcă am decis de la o vreme să mă apăr, o mai spun o dată şi o voi repeta ori de cîte ori e nevoie că nu există nimeni pe lume, din orice domeniu de activitate, din orice categorie sociala, de orice virsta, sex etc. care să poată măcar declara, chiar şi fără dovezi, că a fost şantajat de mine prin presă ori în alt fel. Numai că rataţii presei de pe aici cred că dacă un altul a realizat ceva din meseria asta a făcut-o doar prin şantaj, aşa le funcţionează lor mintea, formulînd un fel de sofism de genul: şantajul în presă face bani, G.S. a cîştigat bani din presă, ca atare a şantajat, că altfel nu se poate. Am un sfat şi pentru oamenii ăştia, să îşi aducă aminte că şi „Curierul zilei” şi „Societatea” sînt cotidiane care au înregistrat, cît le-am fost eu director, unele dintre cele mai mari tiraje din presa locală a României,iar pentru un cotidian tiraj înseamnă bani, ca să nu mai spun că „Viitorul”, adică ziarul pe care îl citiţi acum, are o schema de personal foarte redusă, sîntem doar cîţiva care muncim aici, iar eu sînt primul pe listă la munca din greu, pentru a ţine publicaţia pe profit. În fine, poate că nu merita să dau atîtea explicaţii, dar m-am enervat şi eu, scuze, mi-a şi trecut. Acum, aş mai spune că am făcut ori nu am făcut eu şcoală de presă, dar adevărul este că directorii şi redactorii-şefi de la aproape toate publicaţiile mai serioase din judeţ au început meseria asta avîndu-mă pe mine şef, i-am învăţat şi eu cît am putut să nu mintă, să nu calomnieze, să nu insulte, unii au încercat să îmi urmeze sfatul, alţii nu, fiecare în funcţie de caracter. Hai să nu mă ambalez însă din nou, fiindcă pentru altceva am pus mîna pe tastatură

Am vrut să mulţumesc cuiva pentru un sms, pentru trei cuvinte mai frumoase ca un sărut.Îi mulţumesc. O zi bună, tuturor.