Întîmplarea zilei. Mă sună prietenul Petre Tănăsoaica şi îmi spune că într-o dimineaţă s-a trezit cu un gînd şi anume de ce printre trebuinţele fundamentale ale omului nu este enumerată şi nevoia de puritate. Senzaţională idee, în simplitatea şi… puritatea ei, nu i-a trecut aşa ceva prin minte nici bătrînului Maslow, cu a sa piramidă a trebuinţelor, cred însă că Freud a pipăit ideea, în eseul său despre Moise, e de văzut. Oricum, Freud nu putea vorbi despre puritate decît cu impuritate, hermeneutica purităţii fiind o aporie morală, mă înţelegeţi dumneavoastră, e ca şi cum ai încerca să vezi cît de fecioară e o fecioară. Oricum, Petre e convertit, de la o vreme, nu la vreo religie, ci la dogma purităţii, iar în trăirea lui văd dorinţa de a nu fi nici Don Quijote, nici Sancho Panza, de a fi, mai bine, moară de vînt.