Bruxelles-ul îţi dă o stare de normalitate pe care în ţară o pierzi zi de zi. Capitala Europei emană bun simţ şi echilibru, îţi arată că retorica, vanitatea, isteria, fiţele, bârfa tind să se retragă în Balcani.

Două au fost surprizele, iar prima pe linie omenească şi românească. Grupul colegilor din presă, la care eu şi Ana ne-am ataşat neoficial, a arătat foarte bine, toată lumea sau aproape vorbea olimbă străină ori două, toată lumea avea ţinută, chiar stil, nimeni nu mai semăna cu imaginea sa din ţară. De luat aminte !

A doua surpriză, colosală, a fost muzeul Magritte, despre care voi povesti mâine, fiindcă este cel mai, cum să-i spun, şocant muzeu pe care l-am văzut vreodată.